Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 27:5 - Biblia în versuri 2014

5 Afară doar, dacă vor vrea Să cate ocrotirea Mea, Sau dacă vor dori a face, Cu Mine, chiar atuncea, pace.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 doar dacă nu cumva aceștia vor căuta protecția Mea și vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Totuși, nu voi (mai) proceda astfel doar dacă aceștia vor căuta ocrotirea Mea și vor urmări să se împace cu Mine. Da, așa voi face atunci când vor accepta să se împace cu Mine.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 sau dacă ar căuta refugiu la mine, ca să facă pace cu mine, pace să facă cu mine!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Sau să se apuce de tăria mea; să facă pace cu mine; da, să facă pace cu mine!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 27:5
22 Mawu Ofanana  

Prieten fii, cu Dumnezeu, Și pace vei avea, mereu! Ai să fii iarăși fericit


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.


Cu pace, ne învrednicești, Pe noi, Tu Doamne, și voiești Ca tot ceea ce facem noi, Tu să îndeplinești apoi.


Cine e orb, ca robul Meu? Un sol, iată că trimit Eu. Cine e surd, asemeni lui? Orb, ca și robul Domnului, Ca prietenul lui Dumnezeu, Cine e, oare, întreb Eu?


Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.


Ferice e de omul care, Să facă acest lucru, are, Precum și de-al său fiu cari știe, În el, statornic să se ție, Păzind mereu, al Meu Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și stăpânindu-și brațul său, Ca să nu facă nici un rău!


Pe buze, laude, voi pune: „Pace, doar pace”, Domnul spune, „Pentru cel care-i depărtat Și pentru cel apropiat! Da, da! Căci Eu îi ocrotesc Și Eu am să-i tămăduiesc!


Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”


Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!


Atuncea, stă și se socoate, Cum că mai bine o să fie, De va trimite o solie, Prin care să îi ceară pace, Dușmanului, și-așa va face: De-ndată-i va trimite carte, Cât, încă, el este departe.


El zise: „De-ai fi cunoscut! O, azi măcar, de-ai fi știut Acele lucruri, ce-ar putea, Pace și liniște, să-ți dea! Acum însă, ele-s ascunse De ochii tăi. Sunt nepătrunse!


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Cei ce-n cetate s-au aflat, La Iosua, soli, au trimis – Lângă Ghilgal – și-astfel i-au zis: „Dă-ne, degrabă, ajutor, Căci capii Amoriților, Cari sus la munte locuiesc, Ne-atacă și ne nimicesc!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa