Isaia 27:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ În ziua aceea, o trâmbiță mare va suna, iar cei pierduți în țara Asiriei și cei risipiți prin țara Egiptului vor veni și se vor închina Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalim.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ În acea zi, va suna o mare trompetă; iar cei care au murit în Asiria, împreună cu cei exilați în Egipt, vor veni și se vor închina lui Iahve pe sfântul munte, în Ierusalim.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ În ziua aceea, se va suna cu trâmbița cea mare și vor veni cei care erau pierduți în țara Asíriei și cei care erau împrăștiați în țara Egiptului: ei se vor prosterna înaintea Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalím.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ În ziua aceea, se va suna cu trâmbița cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniți din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului pe muntele cel sfânt, Ierusalim.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și va fi așa: în ziua aceea se va sufla din trâmbița cea mare și vor veni cei gata să fie pierduți în țara Asiriei și cei lepădați în țara Egiptului și se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, la Ierusalim.

Isaia 27:13 Mawu Ofanana

2 Regi 17:6

Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

1 Cronici 15:24

Preoții care au purtat Trâmbițe, fost-au: Iosafat, Șebania, Nataneel, Iar Zaharia-i după el. Benaia s-a alăturat, Fiind, de Amasai, urmat; Iar ultimul care-a venit, Eliezer, era numit. ‘Nainte la chivot mergeau Preoți-acești și trâmbițau. Încă doi ușieri avea Chivotul: primul se numea Obed-Edom; lui i-a urmat Cel care Iehia-i chemat.

Psalmi 47:5

Pe Dumnezeu, Îl însoțesc Doar strigăte ce se vădesc A fi de biruință. El Înaintează-n acest fel, În sunetul puternic, tare, Pe care trâmbița îl are.

Psalmi 81:3

Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!

Psalmi 89:15

Ferice de poporul care Cunoaște glasul ce îl are Trâmbița Ta, iar pe-a lui cale, Este lumina Feței Tale!

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 11:12

Un steag are să-nalțe El, Pentru popoare și, la fel, Pentru cei cari sunt surghiuniți Din Israel. Cei risipiți, Care dintre-ai lui Iuda sânt, Din patru colțuri de pământ Strânși au să fie, iar apoi, Vor fi aduși toți, înapoi.

Isaia 11:16

Astfel, va fi un drum pe care Doar rămășița, ce o are Poporul Domnului, va trece, Când va veni vremea să plece Aceia cari se mai vădeau Că în Asiria erau. Atunci se va-ntâmpla la fel Cum s-a-ntâmplat cu Israel, Când de la Egipteni din țară, De Domnul a fost scos afară.

Isaia 18:3

Voi toți cei care locuiți Pe-acest pământ, atenți să fiți Când steagu-n munți se va-nălța Și când suna-va trâmbița!

Isaia 19:21

Apoi, Domnul oștirilor, În fața Egiptenilor, O să Se facă cunoscut, Fiind – astfel – de toți, știut. Îi va aduce fiecare, Jertfe și daruri de mâncare, Iar juruințele făcute, În fața Lui, vor fi ținute.

Isaia 19:22

După ce are să-i lovească, Domnul o să-i tămăduiască Pe Egipteni, iar ei – apoi – Se vor întoarce înapoi La Domnul, dându-I ascultare, Și-au să primească vindecare.

Isaia 2:11

Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Isaia 2:2

În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.

Isaia 2:3

Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.

Isaia 25:6

Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.

Isaia 43:6

Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.

Isaia 49:7

Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”

Isaia 56:8

Așa vorbește Dumnezeu Care îi strânge, tot mereu, Pe cei care s-au risipit Și din Israel au ieșit: „Voi strânge și alte popoare Și neamuri care sunt sub soare, Pe lângă cei ce i-am chemat Și cari, acum, i-am alungat.”

Isaia 66:18

„Eu pedepsesc faptele lor, Precum și gândul tuturor. Dar va veni o vreme-apoi, În cari, la Mine, strânge-voi Popoarele, limbile toate Care sunt pe pământ, aflate. Ele, la Mine, au să vină, Să vadă slava Mea, divină.

Isaia 66:23

Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 31:6

Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Ieremia 43:7

Spre țara Egiptenilor, Plecă acel întreg popor, Pentru că n-au fost ascultate Poruncile de Domnul date. Pe drum, poporul s-a oprit, Când la Tahpanes a sosit.

Ieremia 44:28

De sabie, pot să vă zic Că va scăpa un număr mic Cari de la Egipteni apoi, Veni-va-n Iuda, înapoi. Dar rămășița cea pe care Neamul lui Iuda o mai are – Cari în Egipt și-a căutat Un loc unde s-a așezat – Are să vadă, negreșit, Care cuvânt va fi-mplinit: Cuvântul Meu, spus la popor, Sau poate doar cuvântul lor.

Езекиел 20:34

Am să vă scot dintre popoare. Vă iau din țările în care, De Mine-ați fost risipiți voi. Vă voi aduce înapoi, În locu-acesta, înadins, Cu braț puternic și întins Și Îmi voi revărsa urgia.

Езекиел 20:41

Ca pe niște miresme-apoi, Iată, vă voi primi pe voi – Prin care un miros plăcut, În față-Mi, se va fi făcut – După ce fi-veți adunați Din țările unde v-aflați, Pe unde fost-ați risipiți. Atuncea, o să mă sfințiți Cu toți, în fața tuturor Popoarelor neamurilor.

Езекиел 39:25

„De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.

Daniel 11:45

Va-ntinde corturile lui – Corturi ale palatului – Pe locurile care sânt Chiar între muntele cel sfânt Și prea slăvit, și între mare. Apoi, în locu-acela are Să se arate-al său sfârșit. Nimeni nu se va fi găsit Ca să îi fie-alăturea, Pentru ca ajutor să-i dea.”

Osea 11:11

Cei ce-n Egipt se află stând Au să alerge, tremurând, Ca și o pasăre în zbor. Din al Asirienilor Ținut, ieși-vor – bunăoară – Precum o pasăre ce zboară. În ale lor case, apoi, Să se așeze, face-voi” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Osea 8:13

Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!

Osea 9:3

Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.

Levitic 25:9

De ani. În luna a șaptea, A zecea zi când va cădea, Din trâmbițe o să sunați În țară, ca să anunțați, În acest fel, pe orișicine, Că ziua ispășirii vine.

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

Zaharia 14:16

În urmă, toți aceia care Vor rămânea, dintre popoare, Au să se-ndrepte către voi, Căci la Ierusalim, apoi – An după an – ei au să vină Ca împreună toți să țină A corturilor sărbătoare Și să-I aducă închinare Celui care e așezat Pe scaunul de împărat, Drept Împărat al tuturor, Precum și Domn al oștilor.

Zaharia 8:7

Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 24:31

Va pune îngerii să sune, Din trâmbițe, ca să-i adune Pe toți care-s ai Lui aleși. Din patru vânturi, ei, culeși – Dintr-un capăt al cerului Și până-n cel’lalt cap al lui –

Luca 4:18

A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc

Romani 10:18

Întreb dar: „N-au auzit ei?” Ba da, pentru că, negreșit, Ale lor glasuri au vorbit, Pe fața-ntregului pământ, Și a pătruns al lor cuvânt În orișicare loc, și-anume, Până la margine de lume.”

1 Tesaloniceni 4:16

Să se pogoare, pe pământ, Purtat pe-aripile de vânt, De-un strigăt, fi-va însoțit, De-un glas de-arhanghel, negreșit, De trâmbița lui Dumnezeu Și, din al morților somn greu, Îi va trezi, neîndoios, Pe cei cari, morți, sunt, în Hristos.

Evrei 12:22

Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,

Revelația 10:7

Și totul fi-va cunoscut, În zilele acelea-n care Al șaptelea înger apare. Atunci când mâna își va pune Pe trâmbiță și o să sune Apoi, din ea, taina pe care Al nostru Dumnezeu o are, Se va sfârși, fiind făcută, La toată lumea, cunoscută, După o veste bună, dată, Demult – în vremea-ndepărtată – Spre bucuria tuturor Robilor Săi, prorocilor.

Revelația 8:2

Deodat’, apoi, au apărut Cei șapte îngeri. I-am văzut Și știu precum că ei, mereu, În față-I stau, lui Dumnezeu. Îndată după ce-au sosit, Ei șapte trâmbițe-au primit.

Revelația 8:6

Cei șapte îngeri, cari aveau Trâmbițe-n mâini, se pregăteau, De a sufla, curând, din ele; Șapte sunt trâmbițele-acele.

Revelația 9:14

Glasul acela a strigat, La îngerul care-a sunat Din trâmbiță și se vădea Precum că e al șaselea: „Dezleagă îngerii aflați, La râul Eufrat, legați! Sunt patru îngerii acei – Degrabă, du-te să îi iei!”