Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 26:17 - Biblia în versuri 2014

17 Ca o femeie-nsărcinată, Gata să nască, apucată De-a facerii durere-apoi, Iată, la fel am fost și noi Atuncea când eram departe Și de-a Ta Față n-aveam parte.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Ca o femeie însărcinată, gata să nască, și care se zvârcolește și țipă în durerile ei, așa eram noi înaintea Ta, Doamne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Doamne, noi eram înaintea Ta ca o femeie însărcinată și aproape să nască, în timp ce se zbate și țipă în durerile ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Cum se zvârcolește și strigă cea însărcinată în durerea ei când se apropie să nască, la fel am fost și noi înaintea ta, Doamne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Cum se zvârcolește o femeie însărcinată gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Fața Ta, Doamne!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Ca o femeie însărcinată, aproape de facere, în dureri de facere, care strigă în durerile sale, așa am fost noi înaintea ta, Doamne.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 26:17
11 Mawu Ofanana  

Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”


I-a apucat un tremur mare, Ca și durerile pe care Doar o femeie le simțește, În clipa-n care zămislește.


Toți oamenii sunt năpădiți De spaime și sunt chinuiți De mari dureri. Spasmele lor Sunt ca ale femeilor, La naștere. Încremenesc, Unii la alții când privesc, Iar fața li se înroșește Și precum focul se vădește.


Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.


Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.


Mergeți, căci trebuie-ntrebat, Dacă nu naște vreun bărbat! De ce, bărbații voștri au, Pe coapse, mâinile și stau Asemenea femeilor În ceasul chinurilor lor, Când vremea facerii sosește? Fața, de ce, le-ngălbenește?


Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”


„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”


Femeia, cari trebuie-a naște, Când simte ce dureri o paște, Se întristează, negreșit, Pentru că ceasul i-a sosit. Însă, după ce a născut, După ce, pruncul, și-a văzut, De suferință, nu mai știe, Căci plină e, de bucurie, Că s-a născut un om, pe lume.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Acea femeie se vedea, Că e însărcinată. Ea Țipa-n durerile pe care, Sorocul nașterii le are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa