Isaia 26:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Cei ce sunt morți acum, se știe, De viață plini, n-au să mai fie. Sunt niște umbre, pot a zice, Cari nu au să se mai ridice, Căci Tu Doamne i-ai nimicit Atuncea când i-ai pedepsit. Apoi, ai șters de peste fire Și dreptul lor de pomenire.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Cei morți nu vor mai trăi, umbrele nu se vor mai ridica, fiindcă i-ai pedepsit, i-ai nimicit și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Aceia sunt morți – acum deja nu mai trăiesc; iar spiritele lor nu se vor mai întoarce, pentru că i-ai pedepsit, i-ai distrus și le-ai șters toată amintirea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Morții nu mai sunt, umbrele nu se mai ridică, pentru că i-ai pedepsit, i-ai nimicit și ai șters orice amintire a lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Cei ce sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Ei sunt morți: nu vor trăi. Sunt umbră, nu se vor scula, căci i‐ai cercetat și i‐ai stârpit și le‐ai pierdut toată pomenirea.

Isaia 26:14 Mawu Ofanana

Iov 18:17

Îi va pieri, și amintirea Numelui său va să dispară Din ulițe, când o să moară.

Iov 24:20

De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat

Iov 7:9

Cum norul este risipit, La fel e cel care-a murit, Cel care-n groapă a intrat: El nu va mai fi ridicat Din locuința morților!

Psalmi 106:28

Ei s-au lipit de Bal-Peor Și au mâncat, astfel, din vite Cari morților erau jertfite.

Psalmi 109:13

Să-i piară spița neamului, Rupând șirul urmașilor, De-ndat’, din neamul următor!

Psalmi 135:17

Au și urechi, frumos cioplite, Dar de auz ele-s lipsite. În a lor gură – niciodată – N-a fost suflare așezată.

Psalmi 36:12

Cei care rele au făcut – Iată-i – să cadă-au început. Sunt răsturnați, iar dacă pică, Nimeni – nicicând – nu-i mai ridică.

Psalmi 59:5

O, Doamne al oștirilor Și al lui Israel popor, Scoală acuma! Te grăbește Și neamurile pedepsește! Să nu ai milă și-ndurare Față de vânzătorii care, Iată, au fost descoperiți Precum că sunt nelegiuiți!

Psalmi 9:6

S-au dus vrăjmașii, într-un ceas! Nici unul nu a mai rămas. Niște ruine doar mai sânt, Împrăștiate pe pământ

Exodul 14:30

În ziua ‘ceea, negreșit Că Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel – pe-al Său popor – Din mâna Egiptenilor. Tot Israelul a zărit Cum Egiptenii au pierit, Și trupuri neînsuflețite, Pe malul mării, risipite.

Proverbe 10:7

Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care

Qohelet 9:5

Cei vii, își știu sfârșitul sorții: Știu că muri-vor, însă morții Nu știu nimic și nu li-e dată Apoi, nimic – nici o răsplată – Căci după ce-au fost îngropați, De toată lumea sunt uitați, Iar viața înainte merge; Chiar pomenirea li se șterge.

Isaia 10:3

„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”

Isaia 26:19

Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”

Isaia 29:6

De la Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Cruntă pedeapsă o să vie, Cu tunete, cu vijelie, Cu pocnete asurzitoare, Cu flăcări mari, mistuitoare Și cu furtună și cu vânt Și cu cutremur de pământ.

Isaia 37:19

Pradă au dat, flăcărilor, Zeii de pe cuprinsul lor. Aceia n-au fost dumnezei: Din lemn și piatră fiind ei, Erau lucrări – cum s-a văzut – Pe care omul le-a făcut.

Isaia 8:19

Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?

Matei 2:20

„Ia Pruncul și pe mama Lui Și te întoarce-n Israel, Fiindcă a murit acel Care voia să Îl omoare.”

Deuteronom 4:28

Iar printre oamenii acei, Sluji-veți unor dumnezei Care, de om, sunt făuriți – Din piatră sau din lemn ciopliți – Cari n-au auz și nici vedere, Nu pot mânca, nu au putere Și cu miros, nu-s înzestrați.

Revelația 20:5

Morții ceilalți – cum am văzut – N-au înviat pân’ n-a trecut Mia de ani, precum se cere, Căci asta-i prima înviere.