Isaia 24:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Întreaga țară e mâhnită Și de puteri este sleită. Locuitorii ei tânjesc. Fără putere se vădesc Toți dregătorii ei cei cari, Peste popor, sunt puși mai mari.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Pământul se usucă, se veștejește; lumea este sleită de puteri, se veștejește, conducătorii popoarelor pământului sunt sleiți de puteri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Pământul se usucă și se ofilește. Lumea suferă și se veștejește, iar conducătorii popoarelor lumii sunt și ei afectați.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Țara jelește în doliu, lumea înnebunește; slăbesc cei mari din poporul țării.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere,

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Pământul jelește și se veștejește; lumea lâncezește și se veștejește; poporul trufaș al țării lâncezește.

Isaia 24:4 Mawu Ofanana

Isaia 24:21

În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.

Isaia 24:3

Întreaga țară-i pustiită – De tot – și este părăsită, Pentru că Domnul a dorit Lucrul acesta, negreșit.

Isaia 28:1

Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Isaia 3:26

Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.

Isaia 33:9

Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.

Isaia 64:6

Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Ieremia 12:4

Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)

Ieremia 4:28

Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Osea 4:3

Țara are să se jelească. Oamenii ei au să tânjească, Cu fiarele pământului Și păsările cerului. Chiar peștii mări-aflate-n țară, În vremea ‘ceea, au să piară.

Ioel 1:10

Pustiu, câmpul s-a arătat. Pământul este întristat, Căci grâul este nimicit. Iată că mustul s-a sfârșit Și-apoi, după toate aceste, Nici untdelemnul nu mai este.