Isaia 24:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Luna va fi acoperită, Căci de rușine-i învelită, Iar soarele, în răsărit De groază fi-va-nvăluit. Atunci, Domnul oștirilor Are a fi cârmuitor Pe muntele Sionului, În a Ierusalimului Cetate. Ca un împărat, În strălucire-nveșmântat Și-n toată slava Domnului, Va sta cu cei bătrâni ai Lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²³ Atunci luna va fi umilită, iar soarele făcut de rușine, pentru că Domnul Oștirilor va domni pe muntele Sion și în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în glorie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Atunci luna va fi umilită și soarele va fi ridiculizat – pentru că Iahve care este Dumnezeul Armatelor, va guverna pe muntele Sion și în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în glorie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Luna va roși, iar soarele se va rușina, căci Domnul Sabaót va domni pe muntele Sión și în Ierusalím și înaintea bătrânilor săi va fi preamărit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Luna va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți pe Muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ Și luna va roși și soarele se va rușina. Căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sion și în Ierusalim și înaintea bătrânilor săi în slavă.

Isaia 24:23 Mawu Ofanana

Psalmi 97:1

Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!

Exodul 15:21

Maria răspundea astfel, Copiilor lui Israel: „Lui Dumnezeu, neîncetat Cântați-I, căci Și-a arătat Slava, și-a năpustit, în mare, Și cai și călăreți și care.”

Isaia 12:6

Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Isaia 30:26

Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”

Isaia 33:17

„Ai tăi ochi – iată – vor putea, Pe Împărat, de a-L vedea, În toată strălucirea Lui. Întinderea pământului Țării și ale sale căi, Au să le vadă ochii tăi.

Isaia 33:22

Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!

Isaia 52:7

Frumoase sunt, pe munți, în zare, Picioarele acelui care Vești bune-aduce și grăbește Pentru că pacea o vestește. Frumoase sunt, în depărtare, Picioarele acelui care Aduce, peste-ntreaga fire, Vești bune, despre mântuire! Către Sion, el se grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Al vostru Domn și Dumnezeu Împărățește, tot mereu!”

Isaia 60:1

Te scoală și te-mbărbătează! Te scoală și te luminează! A ta lumină, iată, vine Și răsări-va peste tine – De-ndată – slava Domnului.

Isaia 60:19

Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.

Isaia 60:20

Soarele o să-ți strălucească Și-n veci n-o să-ți mai asfințească: La fel și luna: niciodată Nu-ți va mai fi întunecată. Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.

Езекиел 48:35

În jurul ei, cetatea are Un loc anume, un loc care Ajunge-vei să îl socoți La optsprezece mii de coți. Cetatea o să dobândească Un nume și-o să se numească, „Domnul e-aicea!” Negreșit, Acesta-i numele primit, Nume ce îl va căpăta Și din acea zi-l va purta.”

Daniel 7:18

Însă aceia care sânt Sfinții Celui Prea-Nalt, primesc Împărăția și domnesc Din veșnicie-n veșnicie.”

Daniel 7:27

Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”

Ioel 2:31

Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.

Ioel 3:15

Iată că soarele, aflat Pe boltă, s-a întunecat. Luna apoi de-asemenea, Întunecată e și ea, Iar stelele cerurilor Pierdut-au strălucirea lor.

Obadia 1:21

Izbăvitorii se arată Și pe Sion suie-a lor ceată, Să judece țara pe care Esau în stăpânire-o are. Dar cât despre împărăție, A Domnului ea o să fie.”

Miheia 4:7

Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!

Zaharia 14:6

Dar acea zi când o să vină, În lume nu va fi lumină, Iar stelele strălucitoare Se vor ascunde-ngraba mare.

Zaharia 14:7

Va fi o zi deosebită, De către Domnul rânduită. Nu va fi zi, dar – totodată – Nu va fi noapte-ntunecată. Dar când va fi vremea de seară, Se va vedea lumina, iară.

Zaharia 9:9

Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Matei 6:10

Să vină-mpărăția Ta Și să se facă voia Ta, Precum în cerul Tău cel sfânt, La fel și-aici – jos – pe pământ.

Matei 6:13

Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”

Evrei 12:22

Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,

Revelația 11:15

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”

Revelația 14:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Văzut-am Mielul, așezat, Pe muntele Sionului. El adunase-n jurul Lui, Atunci, o sută patruzeci Și patru mii de oameni. Deci, Aceștia toți, pe frunți, purtau Numele Lui și mai aveau, De-asemeni, Numele Celui Cari Îi e Tată, Mielului.

Revelația 19:4

Îndată, toți bătrâni-acei – Cari douăzeci și patru-s ei – Și cu făpturile acele – Care sunt vii și patru-s ele – S-au închinat pân’ la pământ, În fața Tatălui Cel Sfânt – Care, așa precum se cade, Pe-al Său jilț, de domnie, șade – Și, „Aleluia!”, au strigat, Și „Amin!”, când au încheiat.

Revelația 19:6

Am auzit un alt glas, cari Vuiet părea, de ape mari, Sau tunetul dezlănțuit. El, „Aleluia!”, a rostit. „Al nostru Domn și Dumnezeu, Atotputernic e, mereu! A început să-mpărățească Și-n veci, are să stăpânească!

Revelația 21:23

Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.

Revelația 22:5

Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.