Isaia 24:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Se clatină din temelie Ca și un om prins de beție. Colibă tremurând în vânt, Pare acest întreg pământ. Cade; păcatul îl apasă; Să se ridice, nu-l mai lasă.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Pământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă. Fărădelegea lui apasă greu asupra lui; el cade, și nu se mai ridică.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Pământul se mișcă haotic exact ca un om beat. El se leagănă ca o colibă în bătaia vântului. Păcatul revoltei lui îl apasă atât de greu, încât se prăbușește și nu se mai ridică.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă de noapte; nelegiuirea lui îl apasă, cade și nu se mai ridică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Pământul se clatină încoace și încolo ca cel beat și se mișcă încoace și încolo ca o colibă de noapte; și abaterea lui este grea peste el și cade și nu se mai ridică.

Isaia 24:20 Mawu Ofanana

Geneza 41:31

O vreme rea are să vie, Încât ștearsă are să fie Orișice urmă de belșug, Scoasă de brazda de sub plug.

Iov 12:25

Încât merg doar pe bâjbâite, Prin beznă; nu văd deslușit. Cu amețeală i-a lovit, Iar pasul le-a fost clătinat, Asemenea unui om beat.”

Psalmi 107:27

Oamenii, prinși de amețeală, Păreau că-s beți, fără-ndoială, Și toată iscusința lor Nu le era de ajutor.

Psalmi 38:4

Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.

Isaia 1:28

Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.

Isaia 1:8

Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Isaia 19:14

Domnul a pus – fără-ndoială – În toți, un duh de amețeală, Spre-a fi Egiptul clătinat Asemenea unui om beat.

Isaia 24:1

Iată că Domnul pustiește Țara – acum – și risipește Locuitorii locului.

Isaia 28:7

Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.

Isaia 29:9

„Rămâneți dar, încremeniți! Închideți ochii și orbiți!” „Sunt beți, încât abia se țin, Dar nu s-au îmbătat de vin. Se clatină – cum am văzut – Dar nu pentru că au băut – Acum – vreo băutură tare. Se clatină fără-ncetare,

Isaia 38:12

Iar locuința mi-e luată, Căci de la mine e mutată, Precum coliba cea pe care, La stână, un păstor o are. Îmi simt al vieții fir tăiat, De parcă m-a îndepărtat Un țesător, din pânza lui. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.

Isaia 43:27

Primul tău tată, negreșit, Află că a păcătuit. Apoi, cei ce te-au învățat, În contra Mea, s-au ridicat.

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Ieremia 25:27

‘Nainte de a fi pornit La drum, Domnul mi-a poruncit: „Le spune, împăraților: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit în acest fel: „Beți și-mbătați-vă! Vărsați, Cădeți și nu vă ridicați Și-ncremeniți când veți vedea În al vost’ mijloc, sabia Pe care o trimit apoi, Să năvălească peste voi!”

Ieremia 4:24

Privesc la munți-ndepărtați Și văd că sunt cutremurați! Nici dealurile nu-s cruțate, Căci sunt și ele clătinate!

Ieremia 51:29

Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.

Ieremia 8:4

„Spune-le astfel, tuturor: „Domnul a zis: „Dar cine pică Și-n urmă nu se mai ridică?” Cine se-abate, iar apoi Nu se întoarce înapoi?”

Plângerile 1:14

Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.

Daniel 11:19

De-asemeni, el se va uita Spre țară și se va-ndrepta Spre cetățuile pe care, Întinsa lui țară le are. Însă o să se poticnească Și nimeni n-o să-l mai găsească După ce, astfel, va cădea.

Amos 8:14

Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”

Nahum 1:5

Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.

Revelația 18:21

Atunci, veni un înger tare Și-a ridicat o piatră mare, Care – așa cum am văzut – De moară, mie mi-a părut. În mare, el a aruncat Piatra și-apoi, a cuvântat: „Seama luați, la ce voi spune! Tot cu așa repeziciune, Are să fie aruncată – Făr’ a se mai găsi vreodată – Cetatea cea mândră și mare, Cari, „Babilon”, drept nume, are!