Isaia 24:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Pe străzi ei strigă după vin; orice bucurie s-a dus și veselia a fost alungată din țară.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Ei strigă pe străzi după vin. Orice bucurie a dispărut; și veselia a fost alungată din țară.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Se strigă după vin în piețe, orice veselie a dispărut, bucuria țării a fost alungată.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ În ulițe este o strigare pentru vin. Orice bucurie este întunecată, veselia țării s‐a dus în robie.

Isaia 24:11 Mawu Ofanana

Psalmi 144:14

Vițelele sunt prăsitoare. Nu-i nici o pagubă sub soare. Nici o robie nu ne-apasă Și nici un țipăt n-o să iasă, Din ulițele noastre. Iată

Proverbe 31:6

Dați băuturi tari, celui care Piere, iar vin celui ce-și are Sufletul greu și întristat,

Isaia 16:10

S-a dus întreaga bucurie Și veselia din câmpie. Nu mai sunt cântece în vii Și nici zumzet de veselii! Vinul, în teascuri, a secat, Căci nimeni nu l-a mai călcat. „Ce bucurie se vădea Pe când culesul începea! Dar veselia a tăcut, Căci să-nceteze am făcut.

Isaia 32:10

Un an și niște zile sânt, Până când o să tremurați Și o să vă înspăimântați, Văzând culesul viilor Și-al poamelor livezilor, Cum se va duce pe pustie Și cum nu are să mai vie.

Isaia 32:13

Iată, pământul – cel pe care Sărmanul meu popor îl are – Acoperit este de spini Și-asemenea de mărăcini. Iată, aceștia au ajuns Până-ntratât, că au pătruns Chiar și în casele vestite, Spre veselie rânduite.

Isaia 8:22

Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.

Isaia 9:19

Cuprinsă e de foc și pară, Acum, sărmana noastră țară, Căci al oștirii Dumnezeu S-a mâniat. Poporul meu E ars cu foc. Nimeni nu are, Pentru al său frate, cruțare.

Ieremia 14:2

„Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”

Ieremia 46:12

Știută e a ta rușine, De către neamurile care Se află-n lumea asta mare, Căci strigătele tale sânt, Azi, auzite pe pământ. Ai tăi războinici se lovesc Unii de alții, bâjbâiesc Cu poticneli și-n urmă, iată, Se prăbușesc toți, dintr-odată.”

Ieremia 48:33

Astfel, pierit-a bucuria Și dispărut-a veselia Din câmpurile roditoare, Din țara cea scăldată-n soare, Ce este a Moabului.” „Secat-am vinul teascului” – Spusese Domnul. „Nimenea, Să calce-n teasc, nu va putea, Cu strigăte de veselie, Pentru că-n țară au să fie Doar țipetele de război.

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Ioel 1:12

Și viile s-au prăpădit. Smochinii, toți, s-au veștejit. Rodiul, finicu-n câmp aflat, Mărul și pomii s-au uscat… Urmă de bucurie nu-i, Azi, la copiii omului!

Ioel 1:15

„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.

Luca 16:25

„Tu, fiule” – a cuvântat Avram – „în viață, ai luat Doar lucruri bune – ai văzut; Dar Lazăr, parte, a avut, Numai de rele. Iată: el E mângâiat, iar tu ești cel Care e chinuit, acum.