Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 23:17 - Biblia în versuri 2014

17 Cei șaptezeci de ani vor trece, Iar ceea ce se va petrece Cu Tirul, e asemuit Cu acel cântec amintit, Căci Domnul îl va cerceta, Iar el, din nou, se va sălta, Ajungând iar, cum e știut Precum că fost-a în trecut. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Mari legături, în timpu-acel, Au ca să lege iar, cu el.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Când se vor încheia cei șaptezeci de ani, Domnul va vizita Tyrul. Cetatea se va întoarce la câștigul ei și se va prostitua cu toate împărățiile de pe fața pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Când vor expira cei șaptezeci de ani, Iahve va vizita Tirul. Orașul se va întoarce la câștigul lui și se va prostitua cu toate regatele de pe suprafața pământului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 După șaptezeci de ani, Domnul va vizita Tírul și [Tírul] se va întoarce la câștigul său. Se va desfrâna cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Tot așa, după șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul și se va întoarce iarăși la câștigul lui; va avea legături cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și va fi așa: la sfârșitul celor șaptezeci de ani Domnul va cerceta Tirul și el se va întoarce la simbria sa și va curvi cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 23:17
22 Mawu Ofanana  

Pe ale timpului poteci, Au să se scurgă șaptezeci De ani apoi, vreme în care Va fi lăsată în uitare Cetatea Tirului. Acum, Anii aceștia sunt precum E viața unui împărat. Când timpul se va fi-ncheiat, Cu Tiru-apoi are să fie Asemenea precum se știe Că fost-a și femeia care E așezată în cântare Și despre care cântul spune:


„Ia-ți hainele cele mai bune, Ia-ți harfa, iar apoi străbate, Cântând, întreaga ta cetate. Pentru că ești o curvă care Acoperită-i de uitare, Îți cântă cântecele bine, Să-și amintească toți, de tine.”


Paragină și o pustie, Țara ajunge-va să fie, Iar neamurile-n ea aflate, În Babilon vor fi mutate Șapte decenii împlinite, Și-acolo fi-vor înrobite.


În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.


La colț de uliți, am văzut Că înălțimi, iar, ți-ai făcut Iar frumusețea ta vestită, Ai vrut să fie necinstită. Picioarele ți-ai desfăcut, În fața celor ce-au trecut Pe lângă tine, ne-ncetat, Căci la curvie te-ai dedat.


Cu Egiptenii ai curvit; Vecinilor, ți-ai dăruit Trupul ce-a fost de vlagă plin. Cu cei care la tine vin, Ai înmulțit a ta curvie, Ca să stârnești a Mea mânie.


Atuncea când ți-ai ridicat Case anume, de curvit, În colț de uliți, și-ai zidit Doar înălțimi, puse în față, Oriunde, în orice piață. Prin ceea ce ai săvârșit, Tu nici nu te-ai asemuit Cu acea curvă care cată, Mereu, ca să primească plată.


De-aceea Eu, din palme, bat, Din pricină că ai vărsat Mult sânge – după cum se știe – Și ai fost plin de lăcomie.


Iar chipurile ei cioplite, Cu toate, fi-vor nimicite. Plățile care le-a primit – Și cari, de curvă, s-au vădit – Am să le nimicesc, pe loc, Căci am ca să le ard în foc, Cu idolii cari – negreșit – Din astă plată s-au plătit. Din plăți de curvă-au fost făcuți, De-aceea fi-vor prefăcuți În plăți de curvă, negreșit…”


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Din pricina curviilor Și a nelegiuirilor Ce le-a făcut curva cea care Se arăta fermecătoare Și iscusită, căci vindea Neamuri și de-asemenea Popoare, prin a ei curvie Și prin a ei vrăjitorie.


Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”


Simon, întâi, ne-a arătat Cum, către Neamuri, S-a uitat Domnul voind ca un popor, S-aleagă, din mijlocul lor, Să-i poarte Numele. Firesc,


Câștigul unei curve, voi Să nu-l aduceți Domnului Ca să-l lăsați în casa Lui. De-asemenea, nici prețul care E obținut dintr-o vânzare A unui câine, nu-l luați Ca Domnului, apoi, să-l dați. Să nu-i lăsați, stăpânului – Ca din vânzarea câinelui, Cu banii strânși – s-aibă putință De-a-și împlini o juruință. Aste câștiguri, îți pot spune Că nu-s decât o urâciune – Și tot așa vor fi mereu – Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”


Să nu fie vreun băutor, Nici bătăuș, sau doritor De un câștig mârșav, ci blând Să se arate, orișicând; Să nu fie un iubitor De bani, sau un gâlcevitor.


Diaconii, de-asemenea, Trebuie, cinste, a avea. Câștig mârșav, să nu dorească, Nici două fețe, să vădească, Nici vin, prea mult, ei să nu beie, Ci cumpătați, mereu, să steie


Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa