Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 23:12 - Biblia în versuri 2014

12 Spunând așa: „Iată, de-acum, N-ai să te bucuri nicidecum Tu care fost-ai dovedită A fi fecioară necinstită, Tu, fiică a Sidonului! Scoală, și-n a Chitimului Țară, să mergi să-ți cauți tihnă! Dar nu ai să găsești odihnă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 El a zis: „Nu te vei mai bucura, o, fecioară asuprită, fiică a Sidonului! Ridică-te și du-te în Chitim, însă nici măcar acolo nu vei avea odihnă!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Iahve a zis: «O, fecioară exploatată, fiică a Sidonului, nu te vei mai bucura! Ridică-te și du-te în Chitim; dar nici măcar acolo nu vei avea odihnă!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Și a zis: «Nu te vei mai veseli, fecioară dezonorată, fiică a Sidónului. Ridică-te, treci la Chitím, dar nici acolo nu vei afla odihnă!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 și a zis: „De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și a zis: Nu te vei mai bucura, fecioară apăsată, fată a Sidonului. Scoală‐te, treci la Chitim, nici acolo nu vei avea odihnă.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 23:12
21 Mawu Ofanana  

Iavan avu pe Elișa, Tarșiș, Chitim și-n urma sa,


De-a lungul țărmului de mare – Unde corabia își are Liman – ședea-va Zabulon. Hotarul său, înspre Sidon, Se va întinde. Isahar


Asta-i cetatea voastră, care Obârșie-n vechime-și are, Iar veselia se vădea Că și-a făcut sălaș în ea. Picioarele ce-o sprijineau, Până departe o purtau.


Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.


„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.


„Așează-te-ntr-un colțișor Și taci, fiica Haldeilor! Împărăteasă, tu să știi, Precum că nu ai să mai fii. Împărăteasa tuturor – Adică a-mpăraților – Nu-ți va mai spune nimenea.


„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.


Pân’ la Chitim, vă repeziți Ca în ostroave să priviți! Trimiteți la Chedar apoi Și bine uitați-vă voi, Ca să aflați dacă, cumva, S-a întâmplat așa ceva:


Fecioară a Egiptului, Spre țara Galaadului Îndreaptă-te, mai repejor, Să aduci leac alinător! Degeaba întrebuințezi Atâtea leacuri, căci – cum vezi – Nu-i vindecare, pentru tine!


Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


„Vă depărtați, vă depărtați, Voi cei ce sunteți necurați!” – Li se striga – „Nu cumva, voi Să vă atingeți și de noi!” Când printre neamuri pribegeau Și fără țintă alergau, Li se zicea: „Să nu-ndrăznească, Aici, ca să mai locuiască!”


Apoi, stejarii din Basan, Pentru lopeți, i-ai folosit. Cu fildeș, ei ți-au căptușit Al lavițelor tale șir, Pe cari le-au prins cu cimișir, Adus din depărtări, pe mare, Chiar din ostrovu-acela care, Chitim, se cheamă. Ai primit


Niște corăbii vor veni Cari, din Chitim, se vor porni. Acestea vor înainta Și împotriva lui vor sta. El, deznădăjduit apoi, Se va întoarce înapoi Și o să fie – ne-ndoios – Atuncea, foarte mânios, Pe legământu-acela sfânt. Îi va căta pe cei ce sânt În contra legământului, Să-i capete de partea lui. Cu mâna-n sân, nu o să stea, Pentru că el va încheia Un pact, cu toți cei care sânt Potrivnici ăstui legământ.


Niște corăbii, zăresc eu: Cei din Chitim au să sosească. Pe-Asur, au să îl nimicească, Și pe Eber. Pe negândite, Și ele fi-vor nimicite.”


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


În ea, nu vor mai fi văzute Vreun instrument, sau alăute; N-au să mai fie cântători Din fluiere, nici suflători Care din trâmbițe-au cântat Și cântări mândre-au înălțat. Nici meșteri nu au să mai fie Cari, meșteșuguri, au să știe. N-o să se-audă, bunăoară, Nici vuietul pietrei de moară.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa