Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 23:10 - Biblia în versuri 2014

10 „Fiică a Tarsisului, iată, Poți a străbate țara toată Asemeni apelor din râu, Căci nu te strânge nici un brâu! Ești ca și Nilu-n drumul său, Căci nu ai jug pe gâtul tău!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Cultivă-ți țara, ca malul Nilului, fiică a Tarșișului, căci port nu mai ai!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Fiică a Tarșișului, cultivă-ți țara ca malul Nilului, pentru că nu mai ai port!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 «Străbate-ți țara ca [malurile] Râului, fiică din Tarșíș! Nu mai este portul».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Străbate-ți țara ca Nilul, niciun brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Răspândește‐te peste țara ta, ca Nilul, fată a Tarsisului: cingătoare nu mai este!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 23:10
11 Mawu Ofanana  

În ochii Lui, cei mari n-au preț; Varsă asupra lor, dispreț; Dezleagă brâul celor cari Sunt la putere, fiind mari.


Iată căci cu puteri sunt eu, Încins de Domnul Dumnezeu Cari cu povețe mă îndreaptă Pe calea care este dreaptă.


Livezile Egiptului, De lângă malul Nilului – Chiar lângă-mbucătura care O face râul lângă mare – Se vor preface în țărână. Are să se usuce până Și apa-n matca râului. Ogoarele Egiptului, Cu ale lor grâne bogate, Pier, în nisipuri, înecate.


Domnul Și-a-ntins, în largul zării, Brațul, spre necuprinsul mării, Iar împărați-au tremurat. Apoi, din cer, porunci a dat, Cerând să fie nimicite Cetățile-n Canaan zidite,


Plângeți corăbii cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci cetățuia cea iubită, Acuma, este nimicită.”


Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.


S-a dus podoaba cea pe care Fiica Sionului o are. Toți căpitanii ei cei mari Ajuns-au ca niște cerbi cari, Peste câmpie, rătăcesc, Însă pășune nu găsesc. Astfel, puterea-i părăsește În fața celui ce-i gonește.


În ziua-n care ai picat, Ostroavele au tremurat, În mare. Groaza le-a lovit, Când au văzut al tău sfârșit.”


Iar scaunele de domnie Înlăturate au să fie. Îi nimicesc pe cei aflați, Peste popoare, împărați. Răstorn carele de război Cu cei ce urcă-n ele-apoi. Caii și călăreții lor, Pe fețele câmpiilor, Am să-i trântesc. Ei vor cădea Și-i va ucide sabia, Căci se vor bate între ei, Pierind toți călăreți-acei.


Căci iată, când pierduți eram – Și când putere nu aveam – Hristos, la vremea cuvenită, A adus plata potrivită, Murind, spre a fi izbăviți Cei care sunt nelegiuiți.


Îndată, Saul s-a-ngrozit Și la pământ s-a prăbușit. De-o zi și-o noapte n-a mâncat Și-astfel, puterea i-a secat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa