Isaia 22:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Căci este-o zi de-nvălmășire Și de necaz și de zdrobire, Trimisă de Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Peste-a vedeniilor vale. Cad toate zidurile tale, Iar țipătul durerii crunte Urcă din vale, către munte.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Căci este o zi de învălmășeală, de călcat în picioare și de groază din partea Stăpânului, Domnul Oștirilor, în Valea Vedeniei, o zi de surpare a zidului și de zbierat la munți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Acum este o zi de mare dezordine în care ești călcat în picioare. Este un timp de teroare în Valea Viziunii și o zi trimisă de Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Stăpân. Aceasta este o zi în care se dărâmă ziduri și se strigă după ajutor spre munți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Căci este o zi de groază, de ruină și de derută de la Domnul Dumnezeul Sabaót în Valea Viziunii, de prăbușire a zidului și de strigăt către munte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Căci este o zi de tulburare și de strivire și de încurcătură de la Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniei; o surpare a zidurilor și o strigare spre munți.

Isaia 22:5 Mawu Ofanana

2 Regi 19:3

Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.

2 Regi 25:10

Oștirile Haldeilor – Cari căpetenia străjilor O însoțeau – au dărâmat Zidul ce a înconjurat Ierusalimul; iar apoi,

Estera 3:15

Alergătorii au pornit Și peste tot ei au vestit Porunca, după rânduială. Ea s-a vestit și-n capitală – La Susa – de s-a îngrozit Cetatea, când a auzit Ce hotărâre s-a luat. În acest timp, netulburat, Ahașveroș stătea și bea Și cu Haman își petrecea.

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

Isaia 22:1

Aceasta e o prorocie, Privind lucruri ce au să vie, Pe lunga vremurilor cale, Peste-a vedeniilor vale. „Ce s-a-ntâmplat, de vă grăbiți, Pe-acoperiș să vă suiți

Isaia 25:10

Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.

Isaia 37:3

Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.

Isaia 5:5

De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.

Isaia 63:3

„Eu am călcat în teasc, vezi bine, Și nici un om n-a fost cu Mine. Pe toți, în teasc, Eu i-am călcat, Căci eram tare mâniat, Iar al lor sânge a țâșnit Și hainele Mi le-a mânjit.

Isaia 63:6

Călcat-am astfel, în picioare, Plin de mânie-atunci, popoare. Mânia Mea le-a îmbătat Și al lor sânge l-am vărsat.”

Ieremia 30:7

Vai! Ziua ‘ceea este mare. Cu altă zi, seamăn, mai are? Lovit e Iacov, în obraz, De vremea ‘ceea de necaz. Dar Iacov fi-va izbăvit, Din vremea ‘ceea, negreșit.

Plângerile 1:5

Iată, ai lui asupritori Se-arată-a fi biruitori Și toți vrăjmașii lui, vădiți, Acum ajuns-au mulțumiți, Pentru că Domnul l-a smerit Fiindcă a păcătuit. Copiii i-au ajuns să-i fie, De-asupritori, duși în robie.

Plângerile 2:2

Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.

Plângerile 2:8

Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.

Езекиел 7:7

Locuitor al țării, iată, Sfârșitul tău acum se-arată! Iată că este vremea când Te-ai pomenit și tu, la rând! E vremea! Vine ziua-n care, Pe munți, va fi un necaz mare! Zi de necaz, ea o să fie Și nicidecum de bucurie!

Osea 10:8

Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”

Miheia 7:4

Acela care e mai bun Din rândul lor, este – vă spun – Ca tufele de mărăcini. Mai rău ca tufele de spini, Este cel care s-a vădit, În rândul lor, cel mai cinstit. Ziua, de-ai Tăi proroci vestită – Pedeapsa care-i pregătită – Se-apropie-amenințător! Atunci va fi mirarea lor!

Țefania 1:15

Ziua aceea o să fie Menită numai de mânie, De groază și de necaz mare, Pentru că este ziua care E dată pentru pustiire, Precum și pentru nimicire. Este o zi întunecată, De nori și beznă înecată,

Matei 24:16

Fugiți, în munți, cei din Iudeea!

Luca 23:30

Atuncea, mulți vor fi strigat: „Cădeți, peste noi, munților!” „Ne-acoperiți, dealurilor!”