Isaia 22:2 - Biblia în versuri 2014

² Voi, din cetatea cea frumoasă, Zglobie și gălăgioasă? Iată, ai tăi morți n-au să piară Uciși de sabie, afară, Și nici în luptă, înfruntând Vrăjmași-n iureș atacând.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² oraș plin de zarvă, cetate gălăgioasă și plină de dezmăț? Cei uciși dintre ai tăi n-au fost răpuși de sabie, nu au murit în luptă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ești un oraș plin de gălăgie și de anarhie? Cei omorâți dintre oamenii tăi, nu au fost învinși de sabie, nu au murit în luptă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² [cetate] plină de zgomote, cetate gălăgioasă, cetate veselă? Cei străpunși ai tăi nu sunt străpunși de sabie și nici morți în luptă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Tu, cea plină de vuiet, cetate zgomotoasă, cetate voioasă! Oamenii uciși ai tăi nu sunt uciși de sabie, nici n‐au murit în luptă.

Isaia 22:2 Mawu Ofanana

Isaia 10:4

Unii vor fi îngenuncheați, Prinși de război fiind luați, Și foarte mulți din ăst popor Vor fi în rândul morților. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 23:7

Asta-i cetatea voastră, care Obârșie-n vechime-și are, Iar veselia se vădea Că și-a făcut sălaș în ea. Picioarele ce-o sprijineau, Până departe o purtau.

Isaia 32:13

Iată, pământul – cel pe care Sărmanul meu popor îl are – Acoperit este de spini Și-asemenea de mărăcini. Iată, aceștia au ajuns Până-ntratât, că au pătruns Chiar și în casele vestite, Spre veselie rânduite.

Isaia 32:14

Casa care a fost zidită Pentru-mpărat, e părăsită. Cetatea cea de altădată – Gălăgioasă – e lăsată. Dealul și turnul au să fie Drept peșteri doar, pentru vecie. Măgari sălbatici, strânși în ceată, Au să se-adune, de îndată. Vor merge-n locurile-acele, Căci ei au să se joace-n ele. Turmele-apoi au să se-adune Și-acolo-și vor găsi pășune,

Isaia 37:33

De-aceea-n acest fel vorbește Domnul, de cel ce stăpânește Peste Asiria: „Se știe, Că în ăst loc nu o să vie. Nu va intra-n astă cetate, Nici n-au să fie aruncate Săgeți asupra ei. Apoi, Nu vor fi scuturi de război. Nu vor fi șanțuri de pământ Și nici întărituri nu sânt, Căci nimenea nu mai era Aici, pentru a-mpresura Astă cetate. Negreșit,

Isaia 37:36

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

Ieremia 14:18

Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”

Ieremia 38:2

„Domnul a zis: „Să știți dar voi, Că peste toți cei care-apoi Vor rămânea-n astă cetate, Moartea – curând – se va abate. Îi va ucide sabia, Cu ciuma și cu foametea. Dar să mai știți voi că toți cei Ce se vor duce la Haldei, În gheara morții n-au să cadă, Căci viața va fi a lor pradă.”

Ieremia 52:6

Luna a noua se scurgea, Din an și tocmai începea A patra zi, iar foametea, Crunt, în cetate, bântuia. Poporul suferea cumplit, Căci pâine nu s-a mai găsit.

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Plângerile 2:20

Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?

Езекиел 22:5

Cei de aproape și cei care Se vor afla la depărtare – Toți împreună, la un loc – De tine își vor bate joc, Căci ești vestită drept spurcată, De tulburări mari încercată!

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”