Isaia 22:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² În ziua aceea, Stăpânul, Domnul Oștirilor, v-a chemat să plângeți și să jeliți, să vă smulgeți părul și să vă înfășurați coapsele cu pânză de sac.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² În acea zi, Stăpânul care se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor, v-a chemat să plângeți și să vă jeliți, să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² În ziua aceea, Domnul Dumnezeul Sabaót vă va chema la plâns și la jale, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Și totuși Domnul Dumnezeul oștirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și în ziua aceea Domnul Dumnezeul oștirilor a chemat la plâns și la bocet și la pleșuvie și la încingere cu sac.

Isaia 22:12 Mawu Ofanana

2 Cronici 35:25

Iar Ieremia a-ntocmit Un cânt, prin care l-a jelit. Apoi, în cântecele lor, Soborul cântăreților, Neîncetat l-au pomenit Și-n acest fel a devenit O datină, în Israel. Cântece scrise, despre el – După cum s-a găsit cu cale – Sunt în „Cântările de jale”.

Esdra 9:3

Atuncea când am auzit Lucrul acesta, m-am mâhnit. Straiul pe care l-am purtat – Și-a mea manta – le-am sfâșiat. Mi-am smuls părul din cap de-ndată Și a mea barbă, totodată.

Neemia 9:9

În al Egiptului ținut, Numai Tu Doamne ai văzut În ce necaz mare erau Părinții noști’, pe când trăiau. La Marea Roșie au stat Și către Tine au strigat, Iar Tu, atunci, i-ai auzit.

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Qohelet 3:11

Domnul va da lucrurilor, La vreme, frumusețea lor. El, chiar al veșniciei gând, A pus în oameni, atunci când Din lutul Terrei i-a luat, Măcar că nu e înzestrat Omul de a putea cuprinde, Lucrarea Lui, cât se întinde: Unde-nceputul și-a ascuns Și-unde sfârșește. Am ajuns

Qohelet 3:4

Plânsul este la vremea lui, Și-apoi e timpul râsului. Bocitul, altă vreme, are; Jocul, asemeni. Aruncare –

Isaia 15:2

La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.

Isaia 26:10

Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului.

Isaia 29:1

O, vai este de Ariel! (Leul lui Dumnezeu e el.) Cetatea-n care s-a oprit David, atunci când a trăit! „An după an adăugați, Iar sărbătorilor le dați Putință-n cursul vremilor Să-și facă dar, ocolul lor.

Isaia 3:24

Fi-va-n putoare prefăcut – Atunci – mirosul cel plăcut; Locul în cari brâul ședea, O frânghie are să-l ia. În loc de părul încrețit, Va fi un creștet pleșuvit. Unde o mantie a stat, Un sac strâmt fi-va așezat Și-n loc de frumusețe, are Să fie-un semn de înfierare.

Isaia 32:11

Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.

Isaia 37:1

Când împăratul Ezechia Află ce a cerut solia, Își rupse straiele de-ndat’ Și într-un sac s-a îmbrăcat. S-a dus la Casa Domnului

Isaia 37:2

Și-n urmă, la porunca lui, Eliachim – acela care Peste-a lui casă e mai mare – Fiind de Șebna însoțit – Cari logofăt era numit – Și de cei mai bătrâni preoți, Au mers, în mare grabă, toți, Pân’ la prorocul Domnului. Amoț fusese tatăl lui, Iar el, Isaia, s-a chemat.

Isaia 58:3

„Dar ce folos e că postim” – Zic ei – „sau că ne chinuim Al nostru suflet, ținând post? Vedem că n-are nici un rost, Căci nu vrei să ne vezi și-apoi, Știm că nu iei seama la noi.” Domnul a zis: „Eu văd ce rost Are mereu al vostru post. Iată, nu sunteți auziți, Pentru că-n ziua-n cari postiți Vă lăsați duși de-a voastră fire Și-i asupriți, cu bună știre, Pe simbriașii cei pe care În slujbă-i are fiecare.

Ieremia 16:6

Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire.

Ieremia 16:8

Iată dar, ce ți se mai cere: Nu intra-n casa de plăcere, La masă ca să stai cu ei, Ca să mănânci și ca să bei.”

Ieremia 4:8

De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”

Ieremia 7:29

„Să îți tunzi părul – de îndat’ – Ierusalime, și-aruncat Departe să îți fie-apoi. Pe înălțimi să mergeți voi Și-acolo faceți o cântare De jale și de supărare, Căci Domnul Se îndepărtează, Lepădând neamul ce cutează Să-L întărâte la mânie Și să ațâțe-a Lui urgie.

Езекиел 27:31

Ei capetele au să-și radă, Atuncea când au să te vadă Și au să afle ce-ai pățit. În saci doar, se vor fi-nvelit, Căci ei, în suflet, au s-adune Nespus de multă-amărăciune, Plângându-te, plini de-ntristare.

Daniel 5:1

Cel care fost-a împărat – Și Belșațar era chemat – Dete-un ospăț la toți cei cari Erau slujbașii săi mai mari. Slujbași-aceștia se vădeau O mie-n număr că erau. Vin, la ospăț, ei au avut, Iar împăratul a băut, În fața lor, din vinu-acel.

Osea 9:1

„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!

Ioel 1:13

Vă-ncingeți dar preoți, și voi, Și cu amar plângeți apoi! Bociți voi, slujitori, pe care Altaru-n slujba sa îi are! Veniți toți, noaptea, ca să stați În strai de sac înfășurați, Voi cei cari Îl slujiți, mereu, Pe Cel ce-mi este Dumnezeu! Căci a-ncetat darul cel care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Din Casa Celui cari, mereu, Este al vostru Dumnezeu.

Ioel 1:8

Bocește-te cum, bunăoară, În sac încinsă, o fecioară Bocește după-al ei bărbat

Ioel 2:12

„Acuma chiar” – a zis apoi, Domnul – „vă-ntoarceți înapoi Cu inimile, către Mine, De plânset și de bocet pline! Cu post, de-asemeni, căutați, ‘Nainte-Mi să vă-nfățișați!

Ioel 2:17

Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”

Amos 8:10

Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”

Iona 3:6

La cel care a stăpânit Acel oraș – s-a auzit Spusa lui Iona, că nu-i șagă Acesta a-nțeles și-ngrabă, De pe-al său tron s-a ridicat; Cu sac, mantia și-a schimbat Și în cenușă a șezut.

Miheia 1:16

Taieți mândrețea pletelor, Din pricina copiilor Iubiți. Lărgește-ți pleșuvia, Precum un vultur, căci robia, Asupra lor, iată că vine Și îi va depărta de tine!

Iacov 5:1

„Acuma, seama să luați Voi toți, care sunteți bogați! Să plângeți, să vă tânguiți, Căci, în curând, veți fi loviți Și mari nenorociri apoi, Se vor abate, peste voi.