Isaia 22:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Aceasta e o prorocie, Privind lucruri ce au să vie, Pe lunga vremurilor cale, Peste-a vedeniilor vale. „Ce s-a-ntâmplat, de vă grăbiți, Pe-acoperiș să vă suiți

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ O rostire cu privire la Valea Vedeniei. Ce vreți să arătați, de v-ați urcat cu toții pe acoperișuri,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Urmează o profeție despre Valea Viziunii. „Ce doriți să arătați, când v-ați urcat toți pe acoperișuri?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Profeție despre Valea Viziunii. „Ce ai de ai urcat cu totul pe acoperișuri,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Prorocie asupra văii vedeniilor: Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Sarcina văii vedeniei. Ce‐ți este, de te sui toată pe acoperișuri?

Isaia 22:1 Mawu Ofanana

Geneza 21:17

Dar Dumnezeu a auzit Copilul. Îngeru-a vorbit, Strigând, din cer, către Agar: „Să nu te temi, căci e-n zadar! Domnul, copilul a văzut

2 Samuel 14:5

David a zis: „Dar ce-ai pățit?” „Iată, bărbatul mi-a murit Și-s văduvă!” – răspunse ea.

2 Regi 6:28

Apoi a zis: „Spune-mi, ce ai?” Ea îi răspunse: „Doamne, vai! Ieri, o femeie a venit Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: Pe al tău fiu, vreau să-l luăm, Ca – împreună – să-l mâncăm, Iar mâine-l voi aduce eu – Să îl mâncăm – pe fiul meu.”

Psalmi 114:5

Ce ai tu mare, de-ai fugit? Iordane, ce te-a îngrozit? De ce-ți întorci apa-napoi?

Psalmi 125:2

Precum sunt munții cei pe care Ierusalimu-n jur îi are, La fel și Domnul – bunăoară – Pe-al Său popor îl înconjoară, Căci lângă el are să fie, De-acum și până-n veșnicie.

Proverbe 29:18

Când nu există nici o știre Dată printr-o descoperire Dumnezeiască, fără frâu Este poporul, în desfrâu; Dar fericire dobândește Cel care legea o păzește!

Isaia 13:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.

Isaia 15:3

Pe uliți – în cetăți și-n sate – De spaimă oameni-s cuprinși Și doar cu saci toți sunt încinși. Pe-acoperișuri și-n piețe Se pot zări doar triste fețe Care de plâns, topite sânt, Căci geme tot, pe-al lor pământ.

Isaia 22:5

Căci este-o zi de-nvălmășire Și de necaz și de zdrobire, Trimisă de Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Peste-a vedeniilor vale. Cad toate zidurile tale, Iar țipătul durerii crunte Urcă din vale, către munte.

Ieremia 19:13

Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”

Ieremia 21:13

Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Ieremia 32:32

Așa voi face, negreșit, Pentru tot răul săvârșit De ai lui Israel copii, Dar și de ai lui Iuda fii, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți, Cu cei ce-n Iuda locuiesc Sau în Ierusalim trăiesc. Aceștia toți, neîncetat, Pe Mine, doar M-au mâniat.

Ieremia 48:38

„Doar bocetele stăpânesc Pe-acoperișurile-aflate În a Moabului cetate Și în piețe, ne-ncetat, Pentru că Eu am sfărâmat Moabul, ca pe vasul care E de nimic, căci preț nu are” – Spusese Domnul. „M-am uitat

Ioel 3:12

În valea cari – de bună seamă – Drept „a lui Iosafat” se cheamă, Să vină neamurile toate Cari împrejur sunt așezate! Iată, în locurile-acele, Am să le judec Eu, pe ele!

Ioel 3:14

În valea judecăților, Grămezi vin neamurile-acele, Căci e aproape – pentru ele – Ziua anume pregătită, Care-i de Domnul rânduită. Ea, în a judecății vale, Să vină, tocmai e pe cale.

Miheia 3:6

„Din aste pricini, peste voi, Va veni noaptea, iar în ea, Vedenii nu veți mai avea! Doar întuneric o să fie, Fără de nici o prorocie! Peste cei care se vădesc În acest fel că prorocesc Soarele o să asfințească, Iar ziua o să se-negrească!

Țefania 1:5

Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.

Matei 10:27

Ceea ce-n beznă vă spun Eu, Să spuneți, la lumină, vreau. Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit, Trebuie propovăduit De la-nălțimea caselor.

Romani 3:2

Vă spun dar, vouă, spre știință, Cum că al lor folos e mare. Întâi, o importanță are Faptul că neamului Iudeu, Cuvintele lui Dumnezeu, Date i-au fost, de la-nceput.

Deuteronom 22:8

O casă nouă, când zidești, Cu-n pălimar să-mprejmuiești Acoperișul, căci de are Ca, de pe ea – din întâmplare – Să cadă-un lucrător din cei Aduși pentru zidirea ei, Vina de sânge nu va sta, Atuncea, peste casa ta.

Judecători 18:23

Atunci când s-au apropiat De ai lui Dan fii, au strigat În urma lor. Ei s-au oprit Și către Mica, au vorbit: „De ce strigi? Ce vrei de la noi, Și cei cu astă gloată-apoi?”

1 Samuel 11:5

El, de la câmp, tocmai venea, Mergând în urma boilor. „De ce plânge acest popor” – El a-ntrebat, căci auzise Ce larmă mare se stârnise. Atunci i s-a istorisit Ceea ce solii au vestit, Despre tot ce s-a întâmplat La Iabes. Saul s-a-ncruntat,

1 Samuel 3:1

Tânărul Samuel slujea Lui Dumnezeu, căci el ședea Cu Eli, cu preotul Lui. Pe-atunci, cuvântul Domnului, De rare ori se auzea; Vedenii, de asemenea, Rare s-au dovedit și ele A fi, în vremurile-acele.