Isaia 21:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Iată că vine un călăreț într-un car, o pereche de cai. El a răspuns și a zis: «A căzut! Babilonul a căzut! Toate chipurile cioplite ale dumnezeilor lui stau sfărâmate pe pământ!»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Observ că vine un călăreț într-un car tras de o pereche de cai!» El a strigat din nou: «A căzut! Babilonul a căzut! Toate imaginile zeilor lui stau sfărâmate pe pământ!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Iată, a venit o cavalerie de oameni, perechi de călăreți!”. A răspuns și a zis: „A căzut, a căzut Babilónul și toate chipurile cioplite ale zeilor lui el le-a sfărâmat la pământ”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Și iată că a venit călărime și călăreți doi câte doi.” Apoi a luat iarăși cuvântul și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul și toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și iată, vine un car cu oameni, călăreți câte doi! Și el a răspuns și a zis: A căzut Babilonul! Și toate chipurile cioplite ale dumnezeilor săi sunt sfărâmate la pământ.

Isaia 21:9 Mawu Ofanana

Isaia 13:19

Iar Babilonul, negreșit, Are să fie nimicit. El – fala împăraților, Podoabă a Haldeilor – Precum Sodoma și Gomora, Ajunge-va, când va fi ora Mâniei Domnului. Astfel,

Isaia 14:4

Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,

Isaia 2:18

Toți idolii aflați în țară, În ziua ‘ceea, au să piară.

Isaia 21:7

El s-a suit pe o-nălțime Și-a văzut multă călărime. Pe cai veneau, doi câte doi; La fel și pe măgari apoi; Și pe cămile, se zăreau Că tot doi câte doi erau. Străjerul, neclintit, a stat Și-apoi, atent, a ascultat.

Isaia 47:5

„Așează-te-ntr-un colțișor Și taci, fiica Haldeilor! Împărăteasă, tu să știi, Precum că nu ai să mai fii. Împărăteasa tuturor – Adică a-mpăraților – Nu-ți va mai spune nimenea.

Isaia 47:9

Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.

Isaia 48:14

Vă strângeți toți să ascultați, Iar apoi, seama, să luați. Cine-a vestit aceste toate? Cine, să le-mplinească, poate? Acel pe care îl iubește Domnul, acela împlinește Îndată, toată voia Lui, În contra Babilonului, Iar al său braț, necruțător, Peste-al Haldeilor popor, Plin de puteri se va lăsa Și greu are a-i apăsa.

Ieremia 50:29

Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”

Ieremia 50:38

Voi pune sabia să plece Și-ale lui ape să le sece, Căci e o țară-a tuturor, A tuturor idolilor, Iar oameni-au înnebunit, Cu ai lor idoli, negreșit.

Ieremia 50:42

Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!

Ieremia 50:9

Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.

Ieremia 51:27

„Un steag să înălțați, în vânt, Să fluture peste pământ! Trâmbițe-apoi, să vă luați Și printre neamuri să sunați! În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să vă grăbiți Ca împotrivă-i să-i chemați Pe cei care sunt împărați În țara Araratului, În țara Așcheneazului Și-a Miniului! Să căutați, Capi, peste oaste, s-așezați, Ca peste el să năvălească! În iureș, caii să pornească, Precum lăcustele zbârlite Care pe pradă sunt stârnite!

Ieremia 51:44

Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!

Ieremia 51:47

Vin zile-n care pedepsesc Toți idolii ce se găsesc În Babilon. Atunci când vine Timpul acela, de rușine Are să fie-acoperit Tot Babilonul, negreșit, Iar ai lui oameni au să cadă, În al lui mijloc, morții pradă.

Ieremia 51:52

„De-aceea”, zice Domnul, „iată Ce fel de zile se arată: Când timpu-acela va sosi, Pe idoli îi voi pedepsi Și-n țară o să auziți Doar gemetele de răniți.

Ieremia 51:64

După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.

Ieremia 51:8

Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”

Revelația 14:8

Apoi, alt înger a venit – Al doilea – și a cuvântat: „Iată, acuma a picat Cetatea Babilon, cea care A adăpat pe fiecare, Din neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu vinul ei – vinul mâniei Și-asemenea, și al curviei!”

Revelația 18:2

El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.

Revelația 18:21

Atunci, veni un înger tare Și-a ridicat o piatră mare, Care – așa cum am văzut – De moară, mie mi-a părut. În mare, el a aruncat Piatra și-apoi, a cuvântat: „Seama luați, la ce voi spune! Tot cu așa repeziciune, Are să fie aruncată – Făr’ a se mai găsi vreodată – Cetatea cea mândră și mare, Cari, „Babilon”, drept nume, are!