Isaia 21:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ O rostire cu privire la deșertul de lângă mare. Așa cum se dezlănțuie vijelia în Neghev, tot astfel vine el din deșert, dintr-o țară de temut.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Urmează o profeție despre deșertul de lângă mare. „Așa cum se declanșează vijelia în Neghev, vine și invadatorul din deșert – dintr-o țară a terorii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Profeție despre pustiul mării. „După cum înaintează furtuna în Négheb, așa vine el din pustiu, dintr-o țară înfricoșătoare”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Prorocie asupra pustiei mării: Cum înaintează vijelia de la miazăzi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Sarcina pustiei mării. Cum mătură vârtejurile în Miazăzi, așa vine el din pustie, dintr‐o țară groaznică.

Isaia 21:1 Mawu Ofanana

Iov 37:9

Noi știm că vijelia mare, Din miazăzi, mereu pornește; Din miazănoapte, ne lovește Frigul și vânturile, fața.

Isaia 13:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.

Isaia 13:13

Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Isaia 14:14

Mă voi sui, triumfător – Apoi – pe vârful norilor, Și am să fiu la fel și eu, Ca Prea Înaltul Dumnezeu!”

Isaia 14:23

O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”

Isaia 17:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Damasc, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. „Iată, curând, Damascul – care Acum, e o cetate mare, Cu mândre case înălțate – N-o să mai fie o cetate. În vremea care o să vină, Se va preface în ruină, Căci totul fi-va dărâmat.

Isaia 47:1

„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Isaia 5:28

Țin arcurile încordate, Gata de luptă așezate. Săgețile ce sunt zvârlite Au vârfurile ascuțite. Precum e cremenea de tare, Așa-s copitele pe care Le au ai lor cai. Apoi – iată – Roțile carelor se-arată La fel precum o vijelie, Căci drept vârtejuri par să fie.

Ieremia 51:1

Așa vorbește Domnul: „Iată, Eu ridica-voi, de îndată, În contra Babilonului Precum și a poporului Haldeu, un vânt nimicitor.

Ieremia 51:42

Asupră-i, marea s-a-nălțat Și-n valuri el s-a înecat.

Ieremia 51:51

„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Езекиел 1:4

Când m-au uitat, eu am zărit, Din miazănoapte c-a venit Un vânt năpraznic, un nor gros Și-un snop de foc vijelios, Ce răspândea, fără-ncetare, În jurul său, lumină mare. În al ei mijloc se vădea A fi ceva care lucea, Putând a fi asemuită Cu o aramă lustruită, Ieșind din para focului, Aflându-se deasupra lui.

Езекиел 30:11

El și poporul lui – cel care E mai grozav între popoare – Vor fi trimiși să nimicească Țara și să o pustiască. Ei își vor scoate sabia, Și-n felu-acesta vor umplea De morți, țara Egiptului.

Езекиел 31:12

Străinii care au venit – Cari se vădesc a fi sub soare Drept parte din niște popoare Cari cele mai grozave sânt, Din țările de pe pământ – S-au repezit și l-au tăiat Și-n urmă ei l-au lepădat. În munți, crengile i-au căzut Și-n urmă văile-au umplut. Puhoaiele când s-au umflat, Ale lui ramuri le-au sfărmat. Popoarele pământului Plecară de la umbra lui. De toți, ajuns-a părăsit.

Езекиел 38:9

Tu ai să mergi, cum se adună Norii cei negri de furtună, S-acoperi cu oștile tale Întreg cuprinsul țării sale. Popoare multe au să vie, De tine-alăturea să fie.”

Daniel 11:40

Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.

Zaharia 9:14

Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.