Isaia 20:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ La fel va face și cel care Este-n Asiria mai mare, Pentru că va lua apoi, Pe mulți din ei, prinși de război, Și din Egipt și-asemenea Și de prin Etiopia. Și surghiuniți, va lua mulți. Tineri, bătrâni – goi și desculți – Vor fi luați pe negândite. Spinările descoperite, Oameni-acei și le vor ține, Spre a Egiptului rușine.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ tot așa împăratul Asiriei îi va duce departe pe captivii Egiptului și pe exilații lui Cuș, pe tineri și pe bătrâni, goi și desculți, cu dosul descoperit, spre rușinea Egiptului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ în mod asemănător îi va duce și regele Asiriei pe egipteni în captivitate; iar pe cușiți îi va determina să meargă în exil – atât pe tineri, cât și pe bătrâni – goi și desculți, cu partea din spate descoperită. Și toate acestea vor provoca rușine Egiptului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ la fel îi va conduce regele Asíriei pe captivii Egiptului și pe deportații Etiópiei, tineri și bătrâni, goi și desculți, pe cei cu coapsele descoperite, rușinea Egiptului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ tot așa și împăratul Asiriei va lua din Egipt și din Etiopia prinși de război și surghiuniți, tineri și bătrâni, goi și desculți și cu spinarea descoperită, spre rușinea Egiptului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ așa va duce împăratul Asiriei pe prinșii Egiptului și pe surghiuniții Etiopiei, tineri și bătrâni, goi și desculți, și cu șezutul gol spre rușinea Egiptului.

Isaia 20:4 Mawu Ofanana

2 Samuel 10:4

Hanun, atuncea, i-a-nhățat Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, doar pe jumătate; Și hainele le-au fost tăiate, Până la coapse, și-napoi – La David – i-a trimis apoi.

1 Cronici 19:4

Hanun, atuncea, i-a-nhățat, Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, iar pe jumătate Chiar hainele le-au fost tăiate, Până la brâu și înapoi I-a slobozit să plece-aspoi.

Isaia 19:4

Egiptul îl voi fi lăsat În mâna unui împărat Care, de milă, e lipsit Și-aspru, din fire, s-a vădit. El îi va fi stăpânitor” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 3:17

Domnul o să le pleșuvească Și o să le descoperească Rușinea-n fața tuturor.”

Isaia 31:2

Dar Domnul înțelept Se-arată Și-aduce peste ei – de-ndată – Nenorocirea, iar apoi, Nu Își ia vorbele-napoi, Ci împotriva celor răi, Cari se vădesc vrăjmași ai Săi, El Se ridică și-i lovește Și casele le nimicește. Aceia care săvârșesc Nelegiuiri, la fel pățesc, Că Domnu-i împotriva lor Și-a celor care ajutor Le sunt, întru nelegiuire.

Isaia 31:3

Căci Egipteanul – s-aveți știre – Nu-i Dumnezeu, ci om e el! Apoi și caii lui, la fel, Nu se ridică în văzduh, Căci sunt din carne, nu din duh. Domnul doar mâna să-Și întindă Ca largul zării să-l cuprindă, Și-ocrotitorul va cădea. Cel ocrotit, de-asemenea – Atuncea – va cădea și el Și vor pieri cu toți astfel.

Isaia 47:2

Ia pietrele de moară, fată, Și macină făina-ndată. Iute, marama să ți-o scoți Și saltă-ți poalele, să poți, Picioarele, să-ți dezvelești Ca peste râuri să pășești!

Isaia 47:3

Ajunge-vei descoperită, Iar goliciunea-ți dezvelită Are să-ți fie-atunci și ea. Rușinea ți se va vedea. În răzbunarea Mea cea mare, Nimeni nu va avea cruțare.”

Ieremia 13:22

Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.

Ieremia 13:26

De-aceea, iată ce îți zic: Poalele am să îți ridic, Astfel încât, a ta rușine Va fi văzută de oricine.

Ieremia 46:19

Calabalâcul să îți fie Gata făcut, pentru robie, Tu, fiică a Egiptului! Întreg ținutul Nofului Are să fie pustiit Și de locuitori lipsit.

Ieremia 46:26

Pradă, la cei pe care-i au Dușmani de moarte. Îi las dar, În mâini lui Nebucadențar – Acela care-i așezat În Babilon drept împărat – Și-n mâinile celor pe care, Drept slujitori, acesta-i are. După aceea, negreșit, Egiptul fi-va locuit, Așa precum a fost odată, De mult, în vremea-ndepărtată.”

Езекиел 30:18

Când al Egiptului jug greu O să-l sfărâme brațul Meu, Peste Tahpanes, ziua mare O să se-ntunece în zare. Tahpanesul – și-a lui mândrie Născută din a lui tărie – De-un nor vor fi acoperite, Iar ale lui cetăți, robite.

Amos 9:7

„Dar voi – copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Nu-Mi sunteți Mie, cum sunt cei Cari fii sunt, Etiopiei?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Pe Israel, nu l-am scos Eu, Din al Egiptului ținut, La fel precum am mai făcut Cu Filistenii din Caftor Și cu al Siriei popor Care fusese-n Chir aflat?”

Miheia 1:11

Locuitoareo din Șafir Umblă pe al cărării fir; Treci cu rușinea dezvelită; Pășește dar, descoperită. Locuitoarea cea pe care Ținutul din Țanan o are, Să iasă, nu mai îndrăznește, Iar jalea care se vădește Că bântuie în Bet-Hațel, Vă-mpiedică-a veni la el.

Nahum 3:10

Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.

Țefania 2:12

„De a Mea sabie, apoi, Nu veți putea scăpa nici voi, Aceia care vă vădiți Că-n Etiopia trăiți.”

Revelația 3:18

Un sfat, îți dau, ia seama bine! Vino să cumperi, de la Mine, Aur curat, cari, negreșit, Prin foc ajuns-a curățit, Ca astfel să te-mbogățești. Vino, ca să îți târguiești Straiul cel alb și nepătat, Și-mbracă-te cu el, îndat’, S-ascunzi sub faldurile sale, Rușinea goliciunii tale. Și pentru ochii, ia-ți doctorie; Unge-i apoi – limpezi să fie – Căci numai astfel, vei putea, Cu claritate, a vedea.