Isaia 20:2 - Biblia în versuri 2014

² Pân’ la Isaia – la cel care, Părinte, pe Amoț, îl are – Domnul, în acel timp, S-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Sacul ce-ți este-nfășurat Pe coapse, să-l dezlegi de-ndat’. După ce-l scoți, să iei aminte, Să te descalți de-ncălțăminte!” Atunci, Isaia a făcut Așa precum i s-a cerut: Sacul și-a scos, s-a descălțat, Gol și desculț el a umblat. Astfel, Isaia a-mplinit Ceea ci i s-a poruncit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Domnul i-a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, zicând: „Du-te, dă-ți jos pânza de sac de pe coapse și scoate-ți sandalele din picioare!“. El a făcut întocmai, umblând gol și desculț.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Iahve i-a vorbit lui Isaia – fiul lui Amoț – astfel: „Du-te, dezbracă sacul de pe tine și scoate-ți sandalele din picioare!” El a făcut exact cum i s-a spus, umblând gol și desculț.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² în acel timp, Domnul a vorbit prin profetul Isaía, fiul lui Ámoț, zicând: „Desfă-ți sacul de pe coapse și dezleagă-ți sandalele de pe picioarele tale!”. Și a făcut așa, umblând gol și desculț.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț și i-a zis: „Du-te, dezleagă-ți sacul de pe coapse și scoate-ți încălțămintea din picioare!” El a făcut așa, a umblat gol și desculț.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² în vremea aceea Domnul a vorbit prin Isaia, fiul lui Amoț, zicând: Du‐te, și desleagă‐ți sacul de la coapse și scoate‐ți încălțămintea din picior. Și el a făcut așa, umblând gol și desculț.

Isaia 20:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 15:30

David și-ntregul său popor, Urcă dealul Măslinilor. Cât timp, pe deal, ei au urcat, David a plâns neîncetat, Mergând desculț și necăjit, Ținându-și capul învelit. Oamenii săi, când l-au văzut, Să plângă-ndată-au început Și capul și-au acoperit.

2 Samuel 6:20

Când totul fost-a încheiat, David, spre casă, a plecat, Voind – ‘nainte să se-așeze – Ca să și-o binecuvinteze. Mical, în față, i-a ieșit, Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Cu câtă cinste, s-a purtat Al lui Israel împărat Astăzi, când s-a descoperit Și dezbrăcat a dănțuit, În fața slujitoarelor Cari sunt ale supușilor Pe care împăratu-i are. Uimită sunt, de-a ta purtare, Căci numai omul de nimic Face așa! Ce pot să zic?”

2 Regi 1:8

Ei au răspuns: „Avea, pe el, Mantaua care-l învelea, Iar peste mijloc, o curea. Mantaua, precum am văzut, Din păr, credem că s-a făcut.” „Ilie e, de neam Tișbit” – Zise Ahazia grăbit.

Psalmi 30:11

De ochiul Tău am fost văzut Și-ndată mi s-a prefăcut, În veselie, tânguirea, Căci Tu adus-ai izbăvirea. Sacul de jale mi-ai desprins Și-am fost cu bucurie-ncins,

Exodul 3:5

„Locul pe care-l calci e sfânt! Să te apropii, nu mai poți! Încălțămintea să ți-o scoți, Căci ai călcat pe-acest pământ” – Îi spuse Domnul – „care-i sfânt!”

Isaia 1:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Amoț, îl are. Isaia-n ceea ce vestise, Despre Ierusalim vorbise Și despre Iuda. Împărați Au fost atuncea așezați – În Iuda – Ozia, urmat De cel care-i Iotam chemat; Apoi Ahaz a-mpărățit Și Ezechia la sfârșit. Pe vremea prinsă-n prorocie, Mai mari ei s-au vădit să fie, Căci peste Iuda au domnit. Iată dar, ce a prorocit Isaia. El a cuvântat:

Isaia 13:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.

Isaia 37:2

Și-n urmă, la porunca lui, Eliachim – acela care Peste-a lui casă e mai mare – Fiind de Șebna însoțit – Cari logofăt era numit – Și de cei mai bătrâni preoți, Au mers, în mare grabă, toți, Pân’ la prorocul Domnului. Amoț fusese tatăl lui, Iar el, Isaia, s-a chemat.

Ieremia 48:37

Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”

Езекиел 24:17

Suspină numai, în tăcere, Dar să nu plângi de-a ta durere. Nici a ta inimă n-o frânge Ca și când după morți ai plânge. Leagă-ți turbanul, după care Ia-ți încălțările-n picioare. Să nu mănânci pâinea de jale Și nici să nu găsești cu cale Ca barba să ți-o învelești, Căci nu trebuie să jelești.”

Езекиел 24:23

Turbanele vă-nfășurați Și încălțări să vă luați. Nu-ți plânge și n-o să jeliți, Ci doar o să vă tânguiți Pentru nelegiuiri și-apoi O să vă plângeți între voi.”

Езекиел 4:1

„Tu, fiul omului, te duci Și-o cărămidă ai s-aduci. Chipul Ierusalimului, Pe fața ei ai să îl pui, Căci trebuie să sapi în ea, Chipul cetăți-aceleia.

Езекиел 4:5

Apoi, Eu am să socotesc Zilele care se vădesc A fi asemeni anilor Păcatelor ăstui popor. În număr aste zile deci, Vor fi trei sute nouăzeci. În acest timp, asupra ta, Păcatul lor îl vei purta.

Miheia 1:11

Locuitoareo din Șafir Umblă pe al cărării fir; Treci cu rușinea dezvelită; Pășește dar, descoperită. Locuitoarea cea pe care Ținutul din Țanan o are, Să iasă, nu mai îndrăznește, Iar jalea care se vădește Că bântuie în Bet-Hațel, Vă-mpiedică-a veni la el.

Miheia 1:8

De-aceea plâng necontenit, Bocesc și umblu dezbrăcat, Desculț, strigând încrâncenat, Asemenea șacalului Și gem, asemeni struțului.

Zaharia 13:4

Când acea zi are să vie, Plini de rușine au să fie Prorocii, pentru visul lor Împărtășit către popor. Manta de păr, n-au să-și mai ia Ca să se înfășoare-n ea, Să meargă-apoi să prorocească, Pe oameni ca să îi mințească.

Matei 16:24

Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că

Matei 3:4

Ținuta sa era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc o curea. Numai lăcuste folosea, Și miere, ca să se hrănească.

Ioan 21:7

Atunci, discipolul iubit, De Domnul, astfel i-a vorbit, Lui Petru: „El este Iisus! E Domnul nost’!” Petru s-a dus, Degrabă, haina și-a luat, S-a-ncins – căci era dezbrăcat – Și-apoi, în mare, a sărit.

Fapte 19:16

Iar omu-n care a intrat Duhul cel rău, s-a repezit, Și după ce i-a biruit, Îi schingiui pe amândoi, Încât abia scăpară, goi Și plini de răni, din casa ‘ceea, Cu fuga doar. După aceea,

Fapte 21:11

La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”

Iosua 5:15

Atuncea, Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, a cuvântat: „Descalță-te, căci ai călcat Pe acest loc; acest pământ, Pe care stai, e un loc sfânt.” Iosua-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut.

Revelația 11:3

Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.

1 Samuel 19:24

Iar la Naiot, s-a dezbrăcat De straiele ce le-a avut Și-apoi, din nou, a început Să prorocească. Lângă el, Se-aflase-atuncea, Samuel. Întreaga noapte, dezbrăcat, Jos – pe pământ – Saul a stat. Când oamenii l-au auzit Că prorocește, au scornit Zicala care spune-astfel: „Saul e-ntre proroci și el?”