Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 2:8 - Biblia în versuri 2014

8 De idoli, țara lor e plină, Pentru că oamenii se-nchină La lucruri care sunt știute Precum că sunt de mâini făcute.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Țara le este plină de idoli; ei se pleacă înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Țara lor este plină de idoli. Ei se apleacă înaintea lucrului făcut de mâinile lor. Se înclină înaintea obiectelor făcute de degetele lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Țara lor este plină de idoli: se prosternă la lucrarea mâinilor lor, la ceea ce fac degetele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 și țara lor este plină de idoli; se închină la lucrul mâinilor lor, ceea ce au făcut degetele lor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 2:8
28 Mawu Ofanana  

Prin Iehu – prin prorocul care, Părinte, pe Hanani-l are – Cuvântul Domnului vorbise Despre Baeșa și vestise Pieirea împăratului Precum și cea a casei lui, Pentru tot răul săvârșit Și pentru că el a lovit Pe cei ce-n țară se aflau Și din Ieroboam veneau.


Stâlpi idolești au înălțat Și Astartee-au ridicat Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.


Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.


Cât a domnit, el a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, precum făcea Și al său tată, Ozia. Numai că-n Templul Domnului, El n-a intrat. Pe vremea lui, Mereu, poporul s-a stricat Și tot mai rău s-a arătat.


Nu va privi către altare, Căci sunt a mâinii lui lucrare. Nu va privi la ce-a știut Degetul lui să fi făcut. Nu va privi la cei pe care, Drept idoli, Astarteea-i are Și nici la stâlpii ridicați, Cari soarelui sunt închinați.


O, Doamne, mulți au mai venit Și peste noi au stăpânit, Însă pe Tine Te chem eu Și pe-al Tău Nume, tot mereu.


Pradă au dat, flăcărilor, Zeii de pe cuprinsul lor. Aceia n-au fost dumnezei: Din lemn și piatră fiind ei, Erau lucrări – cum s-a văzut – Pe care omul le-a făcut.


Meșterul – idoli – a turnat, Iar argintarul i-a-mbrăcat În strai de-argint și le-a făcut, Apoi, din aurul bătut, Câte-un șireag de lănțișoare, Împodobind pe fiecare.


Iată că toți sunt un nimic. Lucrările lor, pot să zic, Zadarnice-s – fără-ndoială – Iar idolii, suflare goală!”


Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?


Căci judecățile rostite, De Mine, fi-vor împlinite, Pentru că ei M-au părăsit Și răutăți au săvârșit: Tămâie dăruit-au ei, În fața altor dumnezei Și-n urmă toți s-au închinat La idolii ce i-au lucrat


Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”


Dar unde-s ai tăi dumnezei? Să vină, să te scape ei! Câte cetăți în Iuda-aveai, Atâția dumnezei, tu ai.”


Dacă la idoli s-a dedat Ținutul Galaadului, Atunci locuitorii lui, Cu toții, nimiciți fi-vor, Căci ei slujesc idolilor. Ei, la Ghilgal, se duc apoi Și-n locu-acela jertfesc boi. Altarele ce le-au zidit Au să ajungă, negreșit, Morman de pietre ca să fie, Pe brazdele de pe câmpie.


Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!


Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”


Iată că idolul acel Venit-a chiar din Israel Și de un meșter e lucrat. Nu-i Dumnezeu adevărat. Astfel, vițelul cel pe care Țara Samariei îl are, Bucăți are a fi făcut!


Îi nimicesc pe vrăjitori. Descântece, descântători N-au să mai fie, peste fire.


Pe când îi aștepta pe ei, Pavel, în duh, s-a-ntărâtat, Văzând cât e de încărcat, De idoli, acel loc. Astfel,


Iar printre oamenii acei, Sluji-veți unor dumnezei Care, de om, sunt făuriți – Din piatră sau din lemn ciopliți – Cari n-au auz și nici vedere, Nu pot mânca, nu au putere Și cu miros, nu-s înzestrați.


Toți cei pe care i-au lovit Urgiile – și n-au pierit – N-au vrut ca să se pocăiască, Dorind – mai bine – să trăiască, În faptele mâniei lor, Dând închinare dracilor Și idolilor lor, lucrați În aur, în argint turnați, Făcuți din piatră ori aramă, Sau lemn și cari – de bună seamă – Nu văd, nici nu aud nimic Și nu se mișcă, nici un pic.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa