Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 2:7 - Biblia în versuri 2014

7 Comoara lor n-are sfârșit, Căci aurul și-argintul sânt Grămadă, pe al lor pământ. Plină de cai, e țara lor Și-apoi numărul carelor Atât de mare se vădește, Încât nimeni nu-l socotește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Țara le este plină de argint și aur; bogățiile lor nu se mai termină. Țara le este plină de cai și carele lor sunt fără număr.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Țara lor este plină de argint și de aur. Bogățiile lor nu se mai termină. Țara lor este plină de cai; și carele lor sunt fără număr.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Țara lor este plină de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai și carele lor sunt fără număr.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Țara lor este plină de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și țara lor este plină de argint și aur și visteriile lor n‐au sfârșit. Și țara lor este plină de cai și carele lor n‐au sfârșit;

Onani mutuwo Koperani




Isaia 2:7
15 Mawu Ofanana  

Când Solomon fost-a-mpărat, Mai multe care și-a luat; Iar caii care le trăgeau, La patruzeci de mii erau. Dintre ai lui Israel fii, Avea și doisprezece mii De călăreți, cari îl urmau.


Cu domnii ce-au agonisit Aur și care-au încărcat, Case, cu-argintul adunat.


Unii își pun nădejdea lor Doar în puterea carelor Și-a cailor ce-i stăpânesc, În care ei se bizuiesc. Dar noi nădăjduim mereu, În Numele lui Dumnezeu.


Ci-n felu-acesta ați vorbit: „Nu! Căci pe cai fugi-vom noi!”– „De-aceea, chiar veți fugi voi!” – „Pe cai iuți, noi vom călări!” – „De-aceea, vă vor urmări Cei care-aleargă după voi, Pe cai, cu mult mai iuți apoi.


Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!


Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.


Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”


„Când acea zi are să vie” – Domnul a zis – „îți nimicesc Caii și carele-ți zdrobesc.


Toate popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Băut-au vinul de mânie Și au sorbit a ei curvie. Toți împărații au curvit, Cu ea, și s-au îmbogățit Toți negustorii, ne-ncetat, Căci ei, averi, au adunat După risipa ei, cea mare, Făcută pentru desfătare.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa