Isaia 2:22 - Biblia în versuri 2014

²² Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Încetați să vă mai încredeți în om, în ale cărui nări este doar suflare! Căci pentru ce să fie luat el în seamă?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Nu vă mai încredeți în om! El are doar suflare în nări. Ce valoare are un om!?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Lăsați-l deoparte pe om, în nările căruia nu e decât o suflare! Căci prin ce poate fi apreciat el?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preț are el?

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Isprăviți dar cu omul a cărui suflare este în nările lui, căci ce socoteală se poate ținea de el?

Isaia 2:22 Mawu Ofanana

Geneza 2:7

Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu.

Geneza 7:22

Așadar, toate au pierit Și totul fost-a nimicit.

Iov 27:3

Cât suflul de la Dumnezeu Îl am în nări, cât mă mai ține Și sufletul aflat în mine,

Psalmi 146:3

Nădejdea să vă așezați În oamenii aceia cari Se dovedesc a fi mai mari. În fiii oamenilor, voi Să nu nădăjduiți apoi, Căci la ei nu e ajutor.

Psalmi 62:9

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.

Psalmi 8:4

„Ce-i omul? Ce însemnătate Poate acesta a avea? Dar al său fiu”, mă-ntreb cu teamă, „Cine o fi, ce poate-avea, Încât să iei Tu, la el, seamă?”

Isaia 40:15

Popoarele de pe pământ, Precum o picătură, sânt, De apă, dintr-o vadră. Iată, Ca praful cumpenei se-arată. Ostroavele, le saltă El, La fel ca bobul mititel, Ce este al nisipului.

Isaia 40:17

Popoarele de pe pământ, Ca un nimic, ‘nainte-I sânt. Nimicnicie se vădesc, Deșertăciuni se dovedesc.

Isaia 51:12

Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,

Ieremia 17:5

„Domnul, astfel, a cuvântat: „Mereu să fie blestemat Omul acel ce va avea, Pusă în om, încrederea Și care sprijin și-ajutor Așteaptă de la muritor Și își abate, tot mereu, Inima, de la Dumnezeu!

Maleahi 3:15

Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!