Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 2:20 - Biblia în versuri 2014

20 În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca la cârtițe și la lilieci idolii de argint și idolii de aur, pe care și-i făcuseră ca să li se închine,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 În acea zi, oamenii își vor arunca idolii de argint și de aur pe care și-i făcuseră ca să li se închine, lăsându-i expuși cârtițelor și liliecilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca la cârtițe și la lilieci idolii lor de argint și idolii lor de aur pe care și-i făcuseră ca să se prosterneze înaintea lor;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 În ziua aceea omul își va arunca idolii de argint și idolii de aur, pe care și i‐a făcut ca să se închine, la cârtițe și la lilieci:

Onani mutuwo Koperani




Isaia 2:20
17 Mawu Ofanana  

Acei care cu el erau, Au scos afară ce aveau Dându-și străinii dumnezei – Și-au scos, și din urechi, cercei. Tot ce-a primit, el a luat Și în pământ a îngropat, Lângă al lui Sihem stejar.


Și căutarea-n timp se face. Pierderea – chiar de nu ne place – O vreme își are și ea; Păstrarea de asemenea, Iar lepădarea tot la fel.


„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”


Nu va privi către altare, Căci sunt a mâinii lui lucrare. Nu va privi la ce-a știut Degetul lui să fi făcut. Nu va privi la cei pe care, Drept idoli, Astarteea-i are Și nici la stâlpii ridicați, Cari soarelui sunt închinați.


Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”


„În ziua ‘ceea, negreșit, O să-și arunce fiecare, Toți idolii pe care-i are, Fie că-s din argint lucrați, Fie că-n aur sunt turnați. Lepădați idolii avuți, Idoli care au fost făcuți De ale voastre mâini vădite Precum că sunt nelegiuite.


Meșterul – idoli – a turnat, Iar argintarul i-a-mbrăcat În strai de-argint și le-a făcut, Apoi, din aurul bătut, Câte-un șireag de lănțișoare, Împodobind pe fiecare.


„Iată, se prăbușește Bel. Nebo, apoi, cade și el. Idolii lor, pe vite-s puși; Pe dobitoace sunt aduși; Idolii care îi purtați Care pe vite-i încărcați, Au să ajungă o povară Și vor fi sarcini, bunăoară, Pe spatele bietelor vite Cari, de puteri, vor fi sleite!


Ei varsă aurul aflat În pungă și au deșertat Argintul ca să-l cântărească În cumpănă și să tocmească Un argintar, cari le va face Un dumnezeu, precum le place, Să se închine-n fața lui, În fața dumnezeului Pe care ei și l-au dorit.


În Israel, așa să spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Lăsați-vă, de idoli, voi Și-ntoarceți-vă, înapoi! La urâciunile pe care Le-ați săvârșit – fără-ncetare – De-acum, să nu vă mai uitați! De ele, vă îndepărtați!


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Argintul au să îl zvârlească Pe ulițe și-au să-i scârbească Aurul ce l-au adunat. Argint și aur ar fi dat, Dar aurul și-argintul n-are Putința de-a le da scăpare, În ziua-n care o să vie A Domnului mare urgie. Argintul, aurul lor tot, Nu sunt în stare și nu pot Să sature sufletul lor; Nici golul măruntaielor Nu pot să-l umple, niciodat’; Căci aurul i-a aruncat În marea lor nelegiuire, Cu-a lor nesățioasă fire.


Ce are Efraim a face, Cu idolii? Le voi da pace. Am să-i ascult și-am să-i privesc, Căci chiparos verde, voiesc, Pentru-al lor neam, ca să fiu Eu. Rodul ai să-l primești mereu, Doar de la Mine, negreșit.


Barza, carnea bâtlanului Și tot ce e din neamul lui; Din pupăză să nu gustați, Nici liliac să nu mâncați.


Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”


Atuncea, mulți vor fi strigat: „Cădeți, peste noi, munților!” „Ne-acoperiți, dealurilor!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa