Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 19:22 - Biblia în versuri 2014

22 După ce are să-i lovească, Domnul o să-i tămăduiască Pe Egipteni, iar ei – apoi – Se vor întoarce înapoi La Domnul, dându-I ascultare, Și-au să primească vindecare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Domnul va lovi Egiptul; îl va lovi, dar îl va vindeca. Ei se vor întoarce la Domnul, iar El va răspunde cererilor lor și îi va vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Iahve va lovi Egiptul. El îl va lovi; dar (tot El) îl va vindeca. Ei se vor întoarce la Iahve; iar El va răspunde cererilor lor și îi va vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Domnul va lovi Egiptul: el îl va lovi și el îl va vindeca. Ei se vor întoarce la Domnul, iar Domnul va fi binevoitor cu ei și îi va vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta și-i va vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și Domnul va lovi Egiptul; va lovi și va vindeca; și se vor întoarce la Domnul și el se va lăsa înduplecat de ei și‐i va vindeca.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 19:22
21 Mawu Ofanana  

„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,


Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.


El face rana omului Și-apoi o leagă; El rănește, Și tot El și tămăduiește.


Ele se vor urca pe voi: Pe tine, pe al tău popor, Și pe oricare slujitor.”


În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”


„Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


Eu – căile – i le-am văzut Și știu tot ceea ce-a făcut. Cu toate-acestea, Eu voiesc, Acum, să îl tămăduiesc. Am să-l călăuzesc mereu, Și mângâiere-i aduc Eu. Pe lângă el de-asemenea, Atuncea îi voi mângâia Și pe acei cari se adună Cu el, să plângă împreună.


Fă inimile tuturor Să se-mpietrească. Ăst popor, Iată, ureche bună are, Dar fă-o ca să fie tare! Ai lor ochi, fă-i să nu mai vadă, Inima lor să nu Mă creadă, Să nu-nțeleagă ce e bine, Să nu se-ntoarcă înspre Mine, Pentru ca să-i tămăduiesc!”


Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis apoi: „Când se-mplinesc Anii de care Eu vorbesc – Și care patruzeci fi-vor – Pe al Egiptului popor Am să îl strâng și-l aduc iară Să se așeze-n a lui țară. Eu îl voi strânge, negreșit, De unde fost-a risipit.


„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.


În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”


În număr, zile vor fi două Și El ne dă iar, viață, nouă. Iată, a treia zi apoi, El ne va ridica pe noi Și-n fața Lui o să trăim.


Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!


E-adevărat că, deocamdată, Orice pedeapsă ce e dată, N-aduce bucurie mare, Ci va aduce întristare; Dar mai târziu, cei ce-au trecut Prin școala ei, vor fi văzut Că roada pe cari o va face, Este-a neprihănirii pace.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa