Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 19:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Pe Egipteni am să-i adun, Îi înarmez și-apoi îi pun Ca să se bată între ei. În acel timp, oameni-acei Se vor lupta frate cu frate, Și-apoi cetate cu cetate. Prietenul o să se bată Cu-al său prieten de îndată, Pentru că o împărăție, În contra altei o să fie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Îi voi instiga pe egipteni unii împotriva altora; se vor lupta frate cu frate, semen cu semen, cetate cu cetate și regat cu regat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 «Îi voi provoca pe egipteni să declanșeze conflicte între ei. Se vor lupta frate cu frate, semen cu semen, oraș cu oraș și regat cu regat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Voi provoca Egiptul împotriva Egiptului și va lupta fiecare împotriva fratelui său și fiecare împotriva aproapelui său, cetate împotriva cetății și regat împotriva regatului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Voi înarma pe egipteni unii împotriva altora și se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăție cu împărăție.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și voi ațâța pe Egipteni împotriva Egiptenilor și se vor bate, fiecare împotriva fratelui său și fiecare împotriva aproapelui său: cetate cu cetate și împărăție cu împărăție.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 19:2
20 Mawu Ofanana  

În două-atunci, s-a despărțit Poporul. Unii l-au voit Pe Tibni – pe acela care, Părinte, pe Ghinat, îl are – Iar alți-au vrut ca împărat Să fie Omri-ncoronat.


Un neam, cu alt neam, se bătea; Cetățile de-asemenea, Purtau războaie între ele, Pentru că-n vremurile-acele, Cu multe tulburări, mereu, Le strâmtorase Dumnezeu.


Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.


Astfel, Manase îl mănâncă Pe Efraim, Acesta, încă, Nu vrea – drept pradă – să se lase Și îl mănâncă pe Manase. La urmă se-nsoțesc și-apoi, Pe Iuda-l vor mânca cei doi. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.


Știută e a ta rușine, De către neamurile care Se află-n lumea asta mare, Căci strigătele tale sânt, Azi, auzite pe pământ. Ai tăi războinici se lovesc Unii de alții, bâjbâiesc Cu poticneli și-n urmă, iată, Se prăbușesc toți, dintr-odată.”


În inimi, nu vă tulburați Și nici nu vă înspăimântați De zvonurile de afară Care s-au răspândit în țară. În ăst an vine-un zvon, în zbor, Și-un alt zvon anul viitor! Doar silnicia o să fie Pusă în țară, la domnie. Atuncea, un stăpânitor, În contra altui domnitor, O să se scoale mai apoi, Ca să pornească un război.


Atunci, chem groaza peste el, În ai Mei munți, în Israel” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – „Și fiecare, sabia, Spre fratele ce-l va avea, O va întoarce de îndat’.


‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.


Veni-va vremea când un frate, Pe altul, îl va da la moarte, Iar tatăl, pe copilul lui. Fiii-mpotriva tatălui Vor merge și-l vor omorî.


Că omul fi-va dușmănit De cei cu care-a locuit.


Iisus le-a zis: „O-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-i, fi-va pustiită. De-asemeni, fi-va nimicită Cetatea, casa dezbinată, Și împotrivă-și ridicată.


Un neam va fi împotriva Altui, și ridica-se-va – Să lupte – o împărăție, În contra altei. Au să fie Cutremure pe-alocurea. Va bântui și foametea Și ciuma, pe acest pământ.


Aflați dar, că o-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-și, fi-va pustiită.


Cele trei cete cari veniră Cu Ghedeon și-l însoțiră – Și care-n ele-aveau cuprinși Un număr de trei sute inși – Din nou, din trâmbițe-au sunat Și-aceleași vorbe le-au strigat. Domnul, atuncea, a făcut Astfel încât de s-au bătut Madianiții cu toți cei Aflați în tabără la ei. Tabăra s-a împrăștiat Și-nspăimântați au alergat Oștenii Madianului. În felu-acesta, oastea lui, Pân’ la Bet-Șita a fugit, Înspre hotarul străjuit De-Abel-Mehola, loc aflat Către Țerera, spre Tabat.


Atuncea, Domnul Cel de Sus Chemă un duh rău și l-a pus Să șeadă între cei ce sânt Pe al Sihemului pământ Și-ntre Abimelec. Îndată, Duhu-mplini porunca dată, Iar cei care-n Sihem au stat, Necredincioși s-au arătat Față de-Abimelec. Astfel,


Saul la Ghibea se găsea, Și-n jur, mai multe străji, avea. Străjile sale au văzut Tot ceea ce s-a petrecut: Văzut-au oamenii speriați, Cum alergau înspăimântați, Fără a ști unde aleargă, Sau încotro vor ca să meargă.


De ai săi oameni însoțit, Saul, în urmă, a venit, La locul luptei și-a văzut Tot ceea ce s-a petrecut. Când Filistenii i-au zărit, În luptă s-au învălmășit Și s-au bătut oameni-acei – Fără să știe – între ei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa