Isaia 19:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ În al Egiptului ținut, În acel timp, va fi făcut Un stâlp – pus chiar lângă hotar – Precum și un mare altar, Cari fi-vor ale Domnului. Altarul Său și stâlpul Lui Vor fi – pentru întreaga fire – Un semn, precum și-o amintire,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ În ziua aceea, în mijlocul țării Egiptului se va afla un altar închinat Domnului, iar la granița lui, un stâlp închinat Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Tot în acea zi, chiar în inima Egiptului va exista un altar închinat lui Iahve; iar la marginea lui teritorială, va fi un stâlp închinat lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ În ziua aceea, va fi un altar pentru Domnul în țara Egiptului și o stelă la hotarul său pentru Domnul:

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în țara Egiptului și la hotar va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ În ziua aceea va fi un altar pentru Domnul în mijlocul țării Egiptului și un stâlp la hotarul lui pentru Domnul:

Isaia 19:19 Mawu Ofanana

Geneza 12:7

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.

Geneza 28:18

În zori de zi, când s-a sculat, Piatra pe care s-a culcat, A ridicat-o stâlp – în semn De amintire. Untdelemn, Pe vârful ei, el a turnat,

Psalmi 68:31

Vin din Egipt aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Iar Etiopia își ține Mâinile-ntinse-atunci când vine Și-aleargă către Dumnezeu.

Exodul 24:4

Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.

Isaia 56:7

Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”

Isaia 60:7

Și turmele Chedarului, La tine, au să se adune. În a ta slujbă își vor pune Berbecii, cei din Nebaiot. Ei Îmi vor fi arderi de tot: Se vor sui pe-al Meu altar, Căci jertfe Îmi vor fi, în dar, Așa precum au fost cerute Spre a putea a-Mi fi plăcute, Făcând ca slava casei Mele Și mai slăvită-a fi, prin ele.

Isaia 66:23

Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 46:2

Spre țara Egiptenilor Și împotriva oștilor Lui Neco, cel care, pe tron, Era-n Egipt drept Faraon Și oștile și-a așezat La Carchemiș, la Eufrat; Iar Nebucadențar, cel care, Era în Babilon mai mare, L-a-nvins, când Ioiachim făcea Ani patru de când stăpânea În Iuda ca și împărat, Căci la domnie l-a urmat Pe tatăl său cari se numea – Precum se știe – Iosia.

Езекиел 29:1

Anul era al zecelea Și-a doisprezecea zi-ncepea Din luna cari în an apare A zecea, la numărătoare. Atunci, Cuvântul Domnului

Езекиел 30:1

Atunci, Cuvântul Domnului

Езекиел 31:1

Din anu-al unsprezecelea, A treia lună începea. Nu apucase să apună, Încă, întâia zi din lună Și-atunci, Cuvântul Domnului

Езекиел 32:1

În anu-al doisprezecelea, Ziua întâia începea Din luna-a doisprezecea, care E ultima ce-n an apare. Atunci, Cuvântul Domnului

Zaharia 6:15

Aceia cari departe sânt, Veni-vor și la Templul sfânt Al Domnului, au să muncească. Toate au să se împlinească Și veți pricepe, mai apoi, Că Domnul oștilor, la voi, Pe mine – iată – m-a trimis, Ca să vă spun tot ce v-am zis. Lucrul pe care l-am vestit O să se-ntâmple – negreșit – Dacă veți asculta, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”

Evrei 13:10

Dragii mei frați, știți că, la noi, E un altar; mai știți apoi, Că mulți, acolo, se găsesc Și doar pentru altar slujesc, Însă n-au nici un drept în dar, Spre a mânca, de la altar.

Iosua 22:10

La apele Iordanului – În țara Canaanului – Fiii lui Ruben, însoțiți De întreg neamul de Gadiți, Cu jumătatea ce rămase Din seminția lui Manase, Morman de pietre-au adunat Și un altar au înălțat. Atât de mare-a fost făcut, Încât, la ochi, el a bătut.

Iosua 22:26

De-aceea-am zis: „Să ne zidim Altarul. N-o să-l folosim La jertfele de nici un fel.

Iosua 22:27

O mărturie va fi el, Aflată între noi și voi Și-ntre urmașii noștri-apoi, Ca să se știe că voim, Lui Dumnezeu, să îi slujim – Prin jertfele de ispășire, Prin jertfele de mulțumire, Prin cele care se socot Ca fiind ardere de tot – Ca nu cumva, ai voștri fii Să spună către-ai noști’ copii: „Voi nu sunteți ai Domnului, Nu mai sunteți de partea Lui, Și ați ajuns, în acest fel, Să nu aveți parte, de El!”

Iosua 22:28

Iată ce-am zis: „Dacă cumva, Are să zică cineva, Dintre ai voștri fii apoi, Către urmași – sau către noi – Cuvintele de mai ‘nainte, Ei spune-vor: „Luați aminte, La acest chip acuma dar, Care-i al Domnului altar. Părinții noștri l-au zidit, Nu ca să fie folosit La jertfe, ci au vrut să fie – El – între noi, o mărturie.”

Iosua 22:34

Atuncea, ai lui Ruben fii, Precum și ai lui Gad copii, Pe-acel altar, „Ed”, l-au numit – „Martor”, înseamnă tălmăcit – Pentru că ei au zis apoi: „Domnul e martor, între noi, Căci numai El este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”