Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 19:18 - Biblia în versuri 2014

18 În vremea care va să vie, Doar cinci cetăți au să mai fie, În al Egiptului ținut, În care să se fi putut Vorbi în limba cea pe care Țara Canaanului o are. Dintre acestea, una – iată – „A nimicirii” e chemată!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 În ziua aceea, în țara Egiptului vor fi cinci cetăți în care se va vorbi limba canaanită și în care se va jura loialitate Domnului Oștirilor. Una dintre acestea se va numi Cetatea Soarelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 În acea zi, vor fi pe teritoriul Egiptului cinci orașe în care se va vorbi limba canaanită și în care se va jura loialitate lui Iahve, Dumnezeului Armatelor. Unul dintre ele se va numi Orașul Soarelui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 În ziua aceea, vor fi cinci cetăți în țara Egiptului care vor vorbi limba Canaánului și vor jura pe Domnul Sabaót: numele unei cetăți va fi Herés.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 În vremea aceea, vor fi cinci cetăți în țara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului și vor jura pe Domnul oștirilor: una din ele se va numi „Cetatea Nimicirii”!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 În ziua aceea vor fi cinci cetăți în țara Egiptului, vorbind limba Canaanului și jurând pe Domnul oștirilor. Una se va numi: Cetatea Pieirii.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 19:18
15 Mawu Ofanana  

În vremile de mult apuse, Pământul nostru cunoscuse, Pe toată suprafața lui, Numai o limbă. Omului I-a fost ușor să se-nțeleagă Cu semenii-i din lumea-ntreagă.


Cu toți, atuncea, s-au unit Cu frații lor care vădeau Că mai cu vază se aflau. Ei s-au legat cu jurământ, Să umble-n Legea Celui Sfânt – Dată prin Moise, robul Lui – Păzind porunca Domnului Care era Stăpânitor Peste-al lui Israel popor.


Vin din Egipt aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Iar Etiopia își ține Mâinile-ntinse-atunci când vine Și-aleargă către Dumnezeu.


În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,


În al Egiptului ținut, În acel timp, va fi făcut Un stâlp – pus chiar lângă hotar – Precum și un mare altar, Cari fi-vor ale Domnului. Altarul Său și stâlpul Lui Vor fi – pentru întreaga fire – Un semn, precum și-o amintire,


Apoi, Domnul oștirilor, În fața Egiptenilor, O să Se facă cunoscut, Fiind – astfel – de toți, știut. Îi va aduce fiecare, Jertfe și daruri de mâncare, Iar juruințele făcute, În fața Lui, vor fi ținute.


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Acela care va căta Și se va binecuvânta În țară, trebuie să știe Precum că el are să fie, În Domnul, binecuvântat; Iar cel ce se va fi jurat În țară, trebuie să știe Cum că jurat are să fie Pe Domnul adevărului; Toate ale poporului Vechi suferințe îndurate, În acel timp, vor fi uitate Și nu am să le mai privesc.”


Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.


„Atunci, au să le fie date, Popoarelor, buze curate, Pentru ca ele-n orice vreme, Numele Domnului să-L cheme Și într-un gând să se unească, Doar Domnului să Îi slujească.


„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.


Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa