Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 18:3 - Biblia în versuri 2014

3 Voi toți cei care locuiți Pe-acest pământ, atenți să fiți Când steagu-n munți se va-nălța Și când suna-va trâmbița!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Voi toți, locuitori ai lumii, toți care locuiți pe pământ, când se ridică steagul pe munți, să vă uitați, iar când sună trâmbița, să ascultați!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Voi toți, locuitori ai lumii, toți cei care locuiți pământul: când se ridică steagul pe munți, să fiți atenți! Când sună cornul, să ascultați!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Voi toți locuitori ai lumii și cei care vă aflați pe pământ, priviți când se ridică steagul pe munți și ascultați când sună trâmbița!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Voi, toți locuitori ai lumii, și voi, locuitori ai pământului, luați seama când se înalță steagul pe munți și ascultați când sună trâmbița!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Voi toți locuitorii lumii și locuitorii de pe pământ, când se va înălța steagul pe munți, vedeți, și când se va sufla din trâmbiță, auziți!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 18:3
20 Mawu Ofanana  

Domnul vorbește! Dumnezeu Cheamă pământul, tot mereu, De la ivirea soarelui Și pân’ la asfințitul lui.


„Pământule – neîncetat – Și cerule, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Așa vorbește Dumnezeu: „Niște copii am hrănit Eu. Eu i-am crescut și i-am vegheat Dar ei, însă, s-au răsculat Și împotrivă-Mi au pornit.


Un steag are să-nalțe El, Pentru popoare și, la fel, Pentru cei cari sunt surghiuniți Din Israel. Cei risipiți, Care dintre-ai lui Iuda sânt, Din patru colțuri de pământ Strânși au să fie, iar apoi, Vor fi aduși toți, înapoi.


Pe-un munte gol, să ridicați Un steag și să vă înălțați Glasul, făcând semne din mână, Celor cari trebuie să vină La poarta-asupritorilor!


Un mare vuiet o să fie, Cum e vacarmul cel pe care Îl face-o gloată de popoare. Se-aude zarvă de-mpărați, De oameni cari stau adunați. Domnul oștiri-Și cercetează, Atent, oștirea, ca să-i vază Pe-aceia care vor lupta, În lupta ce se va purta.


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


Stânca pe cari se sprijinește, Plină de groază, se topește, Iar căpeteniile lui Tremură-n fața steagului” – A glăsuit Domnul, Cel care Chiar în Sion, focul Își are, Și-al Său cuptor nemaivăzut Este-n Ierusalim ținut.


Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.


Un steag ridică El, și toate Popoarele îndepărtate Vor auzi fluierul Lui. Din capătul pământului, Acestea vor porni, cu zor, Și iată-le că vin, ușor.


Domnul va șuiera atunci, Și-au să se strângă, de prin lunci – Îndată – roiul muștelor, Din capătul râurilor Egiptului, și-asemenea, Albine din Asiria.


Ascultă țară, țară, țară! Ascultă și ia seama, iară, La glasul Domnului, căci El


„Un steag să înălțați, în vânt, Să fluture peste pământ! Trâmbițe-apoi, să vă luați Și printre neamuri să sunați! În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să vă grăbiți Ca împotrivă-i să-i chemați Pe cei care sunt împărați În țara Araratului, În țara Așcheneazului Și-a Miniului! Să căutați, Capi, peste oaste, s-așezați, Ca peste el să năvălească! În iureș, caii să pornească, Precum lăcustele zbârlite Care pe pradă sunt stârnite!


Popoarelor, ascultați voi! S-asculte și acest pământ, Cu toate câte pe el sânt! Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – Și șade-n Templul Său cel sfânt – Martor să fie, pe pământ, În contra voastră, negreșit!


Munți, ascultați pricina Lui! Ascultați glasul Domnului! Luați aminte și voi cari Vă arătați temelii tari Ale pământului! Căci iată, Domnul are o judecată, Cu-al Său popor, pentru că El Se judecă cu Israel.


Al Domnului glas strigă tare, Cetății, iar omul cel care Înțelepciune a avut, De al Lui Nume s-a temut!


Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.


De-aceea zic: sunt fericiți, Ai voștri ochi, că au zărit Și-urechea că a auzit


Cei, cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa