Isaia 17:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Nu va privi către altare, Căci sunt a mâinii lui lucrare. Nu va privi la ce-a știut Degetul lui să fi făcut. Nu va privi la cei pe care, Drept idoli, Astarteea-i are Și nici la stâlpii ridicați, Cari soarelui sunt închinați.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la așerele și la altarele pentru tămâiere pe care le-au construit degetele lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la astarte și la stâlpii închinați soarelui, pe care i-au făcut (cu) degetele lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Nu se va mai uita spre altare, lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele sale: Așere și altare pentru incens.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și nu va privi la altare, lucrul mâinilor sale, nici nu se va uita la ce au făcut degetele sale, nici la Astartee, nici la chipurile soarelui.

Isaia 17:8 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:42

În jurul lor, speriați, privesc, Dar ajutor nu dobândesc, Pentru că nu e nimenea Care să poată să li-l dea. Strigă apoi, la Dumnezeu, Dar singuri sunt, în ceasul greu, Pentru că Domnul Își ascunde Fața, de ei, și nu răspunde!

2 Cronici 14:5

Toți stâlpi-aflați în țara lui, Pentru cinstirea soarelui, Fost-au tăiați și-ndepărtate Și înălțimile-au fost, toate. Astfel doar a putut să vie Pacea, peste împărăție.

2 Cronici 31:1

Când praznicul s-a isprăvit, Spre case, oameni-au pornit. Stâlpi idolești, au sfărâmat Și Astartee au tăiat. Altarele le dărâmară Și-orice-nălțime o surpară, Încât nimic nu mai rămase În Iuda, Beniamin, Manase Și Efraim. Când au sfârșit, Spre-ale lor case s-au grăbit.

2 Cronici 34:4

La fel, altarele-nchinate Lui Bal, ajuns-au dărâmate, Iar stâlpii care se aflau De-asupra lor și cari erau În cinstea soarelui ‘nălțați, Au fost, atuncea, retezați. De-asemenea, au fost zdrobite Chipuri turnate și cioplite Și-apoi chipul idolilor Ce sunt ai Astarteelor. Pe toate-n urmă, el a vrut, În praf, să le fi prefăcut, Iar parafu-acela l-a luat Și merse de l-a presărat Peste mormintele celor Care-au slujit idolilor, Căci cinste ei le-au arătat, Atunci când jertfe-n dar le-au dat.

Exodul 34:13

Din contră, să le dărâmați Altarele! Să sfărâmați Toți stâlpii lor, cei idolești! Tu, la pământ, să le trântești Apoi, toți idolii străini!

Isaia 1:29

Rușine-o să vă fie-apoi, De terebinți-n care voi – Cândva – plăcerea v-ați găsit. De-asemenea veți fi roșit Din pricina grădinilor, Drept cuib al desfătărilor.

Isaia 10:20

În ziua ‘ceea, rămășița Lui Israel, precum și vița Lui Iacov, nu vor mai avea Sprijin în cel ce le lovea, Ci al lor sprijin va fi Cel Cari Sfânt îi e lui Israel, Căci Domnul, doar, are să fie Nădejdea lor, pentru vecie.

Isaia 17:9

Cetățile cele-ntărite – Atuncea – fi-vor risipite, Asemenea ruinelor Aflate-n vârful munților Sau prin păduri, pentru că – iată – Va fi precum a fost odată, Când oamenii le-au părăsit Înspăimântați și au fugit Din fața fiilor pe care Neamul lui Israel îi are. Când acea vreme o să vie, Totul va fi ca o pustie!

Isaia 2:8

De idoli, țara lor e plină, Pentru că oamenii se-nchină La lucruri care sunt știute Precum că sunt de mâini făcute.

Isaia 27:9

Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.

Isaia 30:22

Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”

Isaia 37:19

Pradă au dat, flăcărilor, Zeii de pe cuprinsul lor. Aceia n-au fost dumnezei: Din lemn și piatră fiind ei, Erau lucrări – cum s-a văzut – Pe care omul le-a făcut.

Isaia 41:29

Iată că toți sunt un nimic. Lucrările lor, pot să zic, Zadarnice-s – fără-ndoială – Iar idolii, suflare goală!”

Isaia 44:15

Omul are să folosească Acești copaci, să se-ncălzească. Îi taie de pe al lor loc Și îi va folosi la foc. Pâine-și va coace-apoi cu ei, Și își va face dumnezei, Să se închine-n fața lor. Din lemn, dă chip idolilor, La loc de cinste îi așează Și-n față-le, îngenunchează!

Ieremia 17:2

Cum de copii grijă vădesc, Asemenea ei se gândesc La ai lor idoli, la altare, La Astartee. Fiecare, La aste lucruri, se gândește Când sub copaci verzi se găsește, Sau când ajunge-ntâmplător, Pe culmile dealurilor.

Езекиел 36:25

Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.

Osea 14:8

Ce are Efraim a face, Cu idolii? Le voi da pace. Am să-i ascult și-am să-i privesc, Căci chiparos verde, voiesc, Pentru-al lor neam, ca să fiu Eu. Rodul ai să-l primești mereu, Doar de la Mine, negreșit.

Osea 14:9

Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”

Țefania 1:3

Oameni și vite. Prăpădesc Popoarele păsărilor, Precum și peștii mărilor Și pietrele de poticnire Și pe cei răi de peste fire. Pe tot pământul, îi lovesc Pe oameni și îi nimicesc. Îi spulber cu desăvârșire.

Zaharia 13:2

Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „În ziua ‘ceea, Eu voiesc, Din toată țara să-i stârpesc Pe idoli, căci de peste fire, Voi șterge a lor amintire. Prorocii mincinoși din țară, Am să îi scot atunci afară. De-asemeni, duhul necurat, Din țară, fi-va alungat.

Deuteronom 7:5

Iată dar, cum să vă purtați Cu-aceste neamuri: să surpați Altarele ce le-au zidit; Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit Pentru-ai lor idoli și tăiați Pomii cari fost-au închinați Zeilor lor. Ardeți, în foc, Chipuri cioplite-n orice loc În care-aveți să le găsiți. Pe toate, să le nimiciți!”