Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 17:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cetățile ce s-au aflat În Aroer, sunt părăsite, Iar turmele – nestingherite – Acolo au să pășuneze Și-n pace au să înnopteze.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Cetățile Aroerului vor fi părăsite. Ele vor fi lăsate turmelor; acestea se vor culca acolo, și nu va fi nimeni care să le înspăimânte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Orașele Aroerului vor fi abandonate. Ele vor fi lăsate turmelor care se vor culca acolo nederanjate de nimeni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Cetățile din Aroér vor fi părăsite, vor deveni [locuri] pentru turme: ele se vor culca și nu va fi cine să le înspăimânte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Cetățile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; și se vor culca și nimeni nu le va speria.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 17:2
17 Mawu Ofanana  

Și nu vei mai fi tulburat, De nimenea. Ci căutat Vei fi, pentru bunăvoință.


Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.


Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.


Când ziua ‘ceea va apare, O să hrănească fiecare, O juncă doar și două oi.


Ele vor dărui, apoi, Un lapte-atât de-mbelșugat, Încât cu toți vor fi mâncat Smântână numai. Cei din țară, Parte atunci, vor avea iară, De miere și smântână. Iată,


Pe drum să ieși și să pândești, Acum, tu care locuiești În Aroer! Întreabă dar, Pe cel care este fugar Și de pieire a scăpat: „Hai spune, ce s-a întâmplat?”.


Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.


Iată, din Raba, face-voi, Ocol pentru cămile-apoi. Din țara fiilor pe care Poporul lui Amon o are, Voi face stână pentru oi. Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”


Ocările de ei purtate, Cu toate ale lor păcate Și făr’delegile avute Cari împotrivă-Mi sunt făcute, Vor fi uitate când ei, iară, În liniște vor sta în țară, Fără să fie tulburați


Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.


Al mării mal are să fie Izlaz pe care au să vie Turme de oi, la pășunat. Acolo, își vor fi-nălțat Păstorii, colibele lor, Chiar lângă târla oilor.


Fiii lui Gad au construit Dibonul. Tot ei au zidit Și Atarotul și-Aroerul,


Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.


„Am luat țara-n stăpânire Și-am dăruit-o moștenire: O parte Rubeniților, Și-apoi alta Gadiților, Așa după cum ei îmi cer. Le-am dat ținutul Aroer Cari, pe Arnon, e așezat Și de asemeni, le-am mai dat, Muntele Galaadului – Jumate din cuprinsul lui – Și cu cetățile pe care, Acel ținut muntos le are.


Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,


Astfel, Gadiții au luat Iazerul și-au mai căpătat Cetățile-n Galaad aflate; Au mai primit și jumătate Din tot acel ținut pe care, Poporul lui Amon îl are. Spre câmpul Aroerului – Cari are Raba-n fața lui –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa