Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 17:12 - Biblia în versuri 2014

12 Vuiet se-aude-n largul zării Asemeni urletului mării! E vuietul popoarelor. E zarvă a neamurilor, Care mugesc, înfuriate, Ca apele învolburate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de popoare, care vuiesc ca niște ape vijelioase!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Ah, se aude un vuiet de multe popoare care urlă ca o mare foarte agitată! Ah, se aude un muget de popoare care mugesc ca niște ape venind în mare viteză!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Vai, vuietul popoarelor multe vuiește ca vuietul mării! Huietul popoarelor huiește ca huietul apelor puternice!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Ah! vuiet de multe popoare! Vuiesc ca vuietul mărilor și mugetul neamurilor! Mugesc ca mugetul apelor mari.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 17:12
21 Mawu Ofanana  

Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire,


Pe ape, vocea Lui răsună Și tunetele se adună Vorbind cu glasuri răspicate Prin bubuieli nenumărate. Domnul este Acela cari Șade mereu pe ape mari.


Căci iată că oamenii răi – Cari se vădesc vrăjmași ai Tăi – Se tot frământă ne-ncetat Și capetele și-au ‘nălțat Cei care Te urăsc. Vorbesc


Un mare vuiet o să fie, Cum e vacarmul cel pe care Îl face-o gloată de popoare. Se-aude zarvă de-mpărați, De oameni cari stau adunați. Domnul oștiri-Și cercetează, Atent, oștirea, ca să-i vază Pe-aceia care vor lupta, În lupta ce se va purta.


Voi face, din neprihănire, O lege – pentru-ntreaga fire – Căci o cunună, Eu voiesc Ca din dreptate să-mpletesc. În urmă, locul de scăpare Pe cari neadevăru-l are, De grindină va fi surpat Și de șuvoaie înecat Va fi și locul cel pe care Minciuna, adăpost, îl are.


Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Strigați popoare, cât puteți, Căci e zadarnic! Dacă vreți, Să scoateți strigăt de război, Căci tot veți fi zdrobite-apoi! Mereu, aminte să luați Voi cei care departe stați! De luptă, să vă pregătiți Cu toți, căci tot veți fi zdrobiți!


Acuma dar, luați aminte: Aflați că orice-ncălțăminte Purtată-n luptă, iar apoi Orișice haină de război Ce-a fost în sânge tăvălită, Are să fie nimicită. Strânse vor fi toate-ntr-un loc Și arse au să fie-n foc.


De arc și scut sunt sprijiniți; Sunt fără milă și cumpliți. Pe cai puternici călăresc Și către tine se pornesc Să simți focul războiului, Tu, fiică a Sionului!”


Și iată că eu am zărit Slava Aceluia pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Cum vine dinspre răsărit Și al Său glas l-am auzit. Era ca vuietul pe care Îl face doar o apă mare. De slava Lui care venise, Întreg pământul strălucise.


Iată dar, ce-a spus Daniel: „În visul meu, eu am zărit Cum vânturile-au izbucnit. Sunt cele patru vânturi care, Furioase, au suflat pe mare. Aceste izbucniri de vânt, Toate-ale cerurilor sânt.


Căci multe neamuri s-au unit Și împotrivă-ți au venit, Zicând: „Să fie pângărită, Ca să vedem că împlinită Va fi dorința noastră mare, În ce-o privește pe cea care E fiică a Sionului!”


Chivotul, când pleca la drum, Moise zicea: „Scoală-Te-acum Doamne și, pe dușmanii Tăi, Împrăștie-i! Să fugă, fă-i, Pe cei ce Te urăsc, din cale Și dinaintea Feței Tale!”


Mari semne-n lună și în soare Și-n stele fi-vor. Strâmtoare, Jos, pe pământ, are să fie, Iar neamurile n-au să știe Ce să mai facă, ascultând Mare și valuri, crunt urlând.


„Unul din îngeri, cari țineau Potirele – și cari erau Șapte la număr – a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Vino aici, să vezi îndată, Căci se rostește-o judecată, Asupra curvei celei cari Șade, acum, pe ape mari.


În urmă, îngeru-a vorbit: „Apele care le-ai zărit – Pe care-i curva așezată – Noroade sunt și, totodată, Gloate și limbi, neamuri, pe care, Acum, acest pământ le are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa