Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 17:11 - Biblia în versuri 2014

11 Cu gard, ți i-ai împrejmuit Și încurând tu i-ai văzut Precum că flori ei au făcut. Însă culesul rodului Fugit-a, iar în locul lui, Durerea fără leac se-arată Căci veselia-i alungată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 deși în ziua în care îi plantezi, le și faci să crească, și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi spulberat într-o zi de boală și de durere de nevindecat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 deși chiar în ziua în care îi plantezi îi și faci să crească și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, culesul recoltelor va fi luat într-o zi de boală și de durere imposibil de vindecat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 În ziua când o plantezi, faci să crească și dimineața faci să înflorească semințele tale, dar în ziua intrării în posesie, ea va fi ca un snop de paie și durerea va fi incurabilă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 În ziua sădirii tale le îngrădești și dimineața faci să‐ți înflorească sămânța; dar secerișul fuge în ziua durerii și întristării deznădăjduite.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 17:11
18 Mawu Ofanana  

Căci după câte am văzut, În acest fel li s-a făcut Doar celor care au arat Fărădelegi și-au semănat Nelegiuiri, pe-al lor ogor, Căci ei seceră roada lor!


De dimineață, înflorește; Apoi – în miezul zilei – crește, Iar pe-nserat este tăiată Și-ntinsă spre a fi uscată.


Atuncea, se va fi-ntâmplat Precum e și la secerat, Când intră un secerător, Să taie grâu, pe-al său ogor. Da, chiar așa are să fie – În vremea care o să vie – În valea Refaimului: Ca și la strânsul grâului.


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.


Lovit e Efraim și iată Că rădăcina e uscată. De-aceea, nici un rod nu dau Și chiar dacă copii ei au, Le voi ucide – negreșit – Rodul pe care l-au iubit.


Sămânța ce s-a semănat, Sub brazdă-acuma s-a uscat. Goale ne sunt grânarele. Stricate sunt hambarele, Căci și semănătura – iată – Zace sub glie-acum stricată!


Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.


Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,


Apoi din via ce-o sădești – În care tu ai să muncești – Nu vei ajunge a avea, Un strop de vin, măcar, din ea. N-ai să culegi nici rodul ei, Căci viermii doar, vor fi acei Cari vor putea a se-nfrupta, Din strugurii, din via ta.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa