Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 16:9 - Biblia în versuri 2014

9 Plâng, pentru via cari, odată, Se întindea în Sibma toată, Precum lacrimi mă podidesc Când către Iaezer privesc. Udat ești Elealule, Precum și tu – Hesbonule – De ale mele lacrimi care Curg peste voi, fără-ncetare, Căci peste roade, pe furiș – Peste al vostru seceriș Și-asemenea și peste voi – Cade un strigăt de război!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 De aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heșbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Datorită acestui fapt plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. Oh, Heșbon! On, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Strigătul de bucurie pe care l-am auzit între voi la culesul fructelor și la seceriș, a încetat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 De aceea voi plânge cu plânsul Iaezérului pentru via din Sibmá; vă voi sătura cu lacrimile mele, Heșbón și Elealé, pentru că un strigăt s-a abătut asupra roadelor de vară și asupra secerișului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului via Sibmei; te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule și Elealeule, căci un strigăt a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra secerișului tău.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 16:9
8 Mawu Ofanana  

Poporul Tău, Tu-l înmulțești Și bucurii îi dăruiești, Iar el se bucură, șezând În fața Ta, ca-n vremea când E seceriș; se veselește, Ca și când prada se-mpărțește.


Iată, la Mițpa rămân eu, Să pot răspunde tot mereu, Poruncilor Haldeilor. Deci am să strâng de la popor, Vinul și poamele de vară. Și untdelemnu-am să-l strâng iară, Iar voi, ca să mă ajutați, În vase să le așezați, Pentru ca astfel, liniștiți, Voi, în cetăți, să locuiți!”


Atuncea, toți Iudei-aflați Prin alte țări împrăștiați, Cu tot avutul lor plecară, Din nou, spre a lui Iuda țară. Au mers dar, la Ghedalia Care la Mițpa se găsea. Mare belșug ei adunară Din vin și poamele de vară.


Ei capetele au să-și radă, Atuncea când au să te vadă Și au să afle ce-ai pățit. În saci doar, se vor fi-nvelit, Căci ei, în suflet, au s-adune Nespus de multă-amărăciune, Plângându-te, plini de-ntristare.


Îmi zise: „Fiu al omului, Plânge pentru mulțimea care Țara Egiptului o are. Apoi, aruncă-o și pe ea Și-aruncă-le, de-asemenea, Pe fiicele neamurilor Puternice, căci locul lor E-n adâncimile pe care Fața pământului le are. Să le arunci dar, bunăoară, La cei ce-n groapă se pogoară!


Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa