Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 16:2 - Biblia în versuri 2014

2 Precum e pasărea speriată Care din cuib e alungată, Sunt fetele Moabului, La trecerea Arnonului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ca niște păsări alungate, forțate să plece din cuib, așa sunt fetele Moabului la vadurile Arnonului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Fiicele Moabului stând la vadurile Arnonului, sunt ca niște păsări alungate, gonite din cuibul lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ca o pasăre rătăcită, alungată din cuib, așa vor fi fiicele lui Moáb la trecătorile [râului] Arnón.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și va fi așa: ca pasărea care se rătăcește, ca un cuib risipit, așa vor fi și fiicele Moabului la vadurile Arnonului:

Onani mutuwo Koperani




Isaia 16:2
14 Mawu Ofanana  

Meșa, cel care-mpărățea Peste Moab, mari turme-avea. Un bir avut-a de dat el, Din turme, către Israel. Din miei, dădea o sută mii Pentru-ai lui Israel copii Și tot o sută mii dădea Și din berbeci, de-asemenea.


O vrabie, mereu, că sare, Cum zboară rândunica-n zare, Așa blestemul nu lovește, Ne-ntemeiat când se vădește.


Ca pasărea care-a zburat, Așa-i cel dezrădăcinat.


Speriați atuncea, bunăoară, La fel ca și o căprioară Ori asemenea turmelor Rămase fără de păstor, Se va întoarce fiecare, La neamul pe care îl are.


E de rușine-acoperit Moabul, căci este zdrobit. Gemeți, strigați, vă tânguiți, Iar în Arnon apoi, vestiți Cum că Moabu-i pustiit!


„Moabule, e vai de tine! Poporul cari de Chemoș ține, Ajuns-a de a fi pierdut. Nimic nu mai e de făcut, Căci fiii ce i-ai zămislit, Prinși de război s-au pomenit. De-asemenea, fiicele tale Mânate-au fost pe-aceeași cale.


Aripi să-i dați Moabului, Să plece-n zbor! Ținutul lui Se va preface în pustie, Căci nimicite au să fie Cetățile și nimenea, În ele, nu va mai ședea.


Moabule, e vai de tine. Al lui Chemoș popor, astfel, Ajunge-a fi pierdut și el! Feciorii i-au ajuns să fie Fugari, și duse în robie S-au pomenit fiicele lor, În țara Amoriților, În care este-nscăunat Sihon, ca mare împărat.


Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.


„Am luat țara-n stăpânire Și-am dăruit-o moștenire: O parte Rubeniților, Și-apoi alta Gadiților, Așa după cum ei îmi cer. Le-am dat ținutul Aroer Cari, pe Arnon, e așezat Și de asemeni, le-am mai dat, Muntele Galaadului – Jumate din cuprinsul lui – Și cu cetățile pe care, Acel ținut muntos le are.


În acel timp, am cucerit, De la cei care au domnit În țara Amoriților, Toate ținuturile lor Ce sunt dincoace de Iordan – Cum Dumnezeu avuse-n plan – Pornind de la râul Arnon, Până la muntele Hermon.


Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,


Apoi, când iarăși a pornit Către pustiu, a ocolit Hotarele Edomului Precum și-ale Moabului, Și a ajuns în partea care Moabu-n răsărit o are. Poporu-atuncea a trecut Peste Arnon, cum s-a văzut, Căci apele Arnonului, Hotar îi sunt, Moabului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa