Isaia 16:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Când tot Moabul se arată, Pe înălțimi urcând grăbit Și când intra-va obosit În sfântul său locaș în care Se va ruga pentru-ndurare, Nimica nu va căpăta Și în zadar va aștepta!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Când se va arăta, când Moabul se va obosi pe înălțime și va intra în sanctuarul lui ca să se roage, nu va reuși“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Moab va fi văzut chinuindu-se să meargă spre locul de închinare. Va veni la altar să se roage; dar nu va primi nimic.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Când se va arăta obosit Moábul pe înălțimi, va veni la sanctuarul său ca să se roage, dar nu va putea”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi, și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și va fi așa: când se va înfățișa Moabul și se va obosi pe înălțimi și va intra în locașul său sfințit ca să se roage, nu va izbuti.

Isaia 16:12 Mawu Ofanana

1 Regi 11:7

De-aceea, el a construit – Pe muntele acela care Ierusalimu-n față-l are – Un loc înalt și l-a-nchinat Lui Chemoș – zeul adorat De Moabiți. Tot acel loc, L-a închinat și lui Moloc, Acela cari era slăvit De întreg neamul Amonit.

1 Regi 18:29

În acest fel, au aiurat Până aproape s-a lăsat Al înserării văl, afară, La vremea jertfelor de seară, Dar nici până la acel ceas Nu se-auzise nici un glas Și nici un semn nu s-a văzut Căci cerul tot rămase mut.

2 Regi 19:12

Dar dumnezeii ce-i aveau Toți cei care se-mpotriveau – Luptând dar, cu părinții mei – I-au izbăvit oare, pe ei? N-a fost, atuncea, nimicit Gozanul? Fost-a izbăvit Haranul sau Rețeful oare, Sau fiii lui Eden, cei care Erau veniți din Telasar?

2 Regi 3:27

Atunci, împins de disperare, Luă pe fiul său cel mare – Pe cel pe care-ar fi urmat Pe al său tron de-a fi urcat – Și-apoi, pe ziduri, el l-a pus, Unde drept jertfă l-a adus. Israeliții au văzut Ce fel de faptă a făcut Și – mânioși – se-ndepărtară De împărat și de-a lui țară.

Proverbe 1:28

Atuncea doar, în gura mare Mă vor chema – nu voi răspunde! Mă vor căta – mă voi ascunde De fața lor, în acea zi Și nimeni nu mă va găsi,

Isaia 15:2

La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.

Isaia 16:13

Cuvântu-acesta a fost spus De către Domnul Cel de Sus, Cu multă vreme înainte, Pentru a se lua aminte, Și spre Moab e îndreptat.

Isaia 26:16

Doamne, ei toți Te-au căutat Când în strâmtoare s-au aflat. Atuncea când i-ai pedepsit, Cu rugi, la Tine, au venit.

Isaia 37:38

Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.

Isaia 47:13

Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!

Ieremia 10:5

De-aceea, acești dumnezei Sunt precum e o sperietoare De păsări, pusă pe ogoare, Unde sunt castraveți aflați. Ei nu vorbesc și-s așezați În câmp, de către oameni. Ei – Adică idolii acei – Sunt fără viață, nu aleargă, Căci n-au picioare ca să meargă. De-aceea, voi să n-aveți teamă, Pentru că ei – de bună seamă – Nu pot a face rău sau bine.”

Ieremia 48:13

Moabul fi-va rușinat Și de Chemoș va fi urmat, Căci vor păți ca Israel Cari se-ncrezuse în Betel.

Ieremia 48:35

Domnul a zis: „Iată, voiesc – Azi – cu Moabul s-o sfârșesc! Să-nchei cu cel ce se ducea Pe înălțimi și îi jertfea Tămâie unui dumnezeu, Pe care îl cinstea mereu.

Ieremia 48:46

„Moabule, e vai de tine! Poporul cari de Chemoș ține, Ajuns-a de a fi pierdut. Nimic nu mai e de făcut, Căci fiii ce i-ai zămislit, Prinși de război s-au pomenit. De-asemenea, fiicele tale Mânate-au fost pe-aceeași cale.

Ieremia 48:7

Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.

Numeri 21:28

Un foc ieșit-a din Hesbon Și Ar-Moabul, înghițit, A fost atunci. A mistuit Focul, orice locuitor Ce-a fost al înălțimilor Arnonului. Acum, vezi bine

Numeri 22:39

După al lui Balaam răspuns, Cei doi s-au dus și au ajuns La Chiriat-Huțot. Balac,

Numeri 22:41

În zori de zi, Balac s-a dus Și pe Balaam, el l-a adus, La Bamot-Bal, în locu-n care Putea privi în depărtare Spre a putea vedea astfel, Întreg poporul Israel.

Numeri 23:14

Spre câmpul care s-a chemat Țofim, cei doi s-au îndreptat. Câmpul acela se găsește Pe muntele ce se numește Pisga; întreg cuprinsul lui, Este spre vârful muntelui. Șapte altare a zidit Balac, acolo, și-a jertfit Câte-un berbece și-un vițel.

Numeri 23:28

Pe vârful muntelui Peor – Care, așa precum se știe, Este cu fața spre pustie – Balac și cu Balaam s-au dus.

Numeri 24:17

Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.