Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 15:4 - Biblia în versuri 2014

4 Hesbonul țipă, chinuit, De Eleale însoțit, Iar strigătele se-mpreună Și până la Iahaț răsună. Chiar și războinicii pe care Țara Moabului îi are, Cuprinși de groază, se bocesc, Căci spaimele îi încolțesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Heșbon și Eleale țipă, iar glasul lor se aude până în Iahaț. Iată de ce războinicii Moabului țipă, având sufletul plin de groază.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Heșbon și Eleale țipă, iar vocile lor sunt auzite până departe, în Iahaț. Acesta este motivul pentru care luptătorii Moabului țipă cu sufletul afectat de teroare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Heșbón și Elealé strigă: glasul lor se aude până la Iáhaț. Cei încinși pentru război din Moáb, freamătă și tremură sufletul în ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul până la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Hesbonul se vaită și Elealeul; glasul lor se aude până la Iahaț. De aceea cei înarmați ai Moabului se bocesc: îi tremură sufletul în el.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 15:4
19 Mawu Ofanana  

Către Isac, ea a vorbit: „De viața asta, m-am scârbit, Din pricina nurorilor, Care-s din al lui Het popor. De cumva, Iacov o să-și ieie – Când se însoară – o femeie Din al lui Het neam, făr’ să-mi spună, La ce-mi mai este viața, bună?”


De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”


Am mai ieșit din pântece, Ca să văd numai suferință, Multă durere și-umilință, Iar viața să mi-o chinuiesc Și în rușine să trăiesc?”


Iată, pedeapsa a venit Și peste țara din câmpie. Holonul a ajuns să fie Lovit. Iahațul a luat Pedeapsă, iar apoi Mafat.


De la Hesbon se-aud apoi, Strigăte mari, pe orice cale, Răsunând pân’ în Eleale. Ale lor glasuri se-aud dar, Pân’ la Iahaț. De la Țoar, Până-n Horonaim pătrund, Și alte glasuri le răspund De la Eglat-Șelișia, Căci apele ce le avea Nimrimu-n vremile trecute, Într-un pustiu, sunt prefăcute.”


Cei care vor mai rămânea Din neamu-acesta rău, vor vrea Să moară, decât să trăiască Unde are să-i izgonească Cel ce e Domn al oștilor.”


Acuma Doamne, Te rog eu, Ia-mi viața, căci mai mult doresc Să mor, decât să mai trăiesc!”


Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Nu Te purta așa cu mine, Ci mai degrabă, Te rog eu – Dacă mai am, la Dumnezeu, Vreo trecere și vrednic sânt – Ca să mă iei de pe pământ. Omoară-mă, și-am mulțumirea Că nu-mi mai văd nenorocirea.”


Sihon nu a îngăduit Lucrul acesta și-a ieșit Cu oaste-n față-i, în pustie. Mari lupte fost-au, în câmpie, Chiar la Iahaț. A câștigat


Un foc ieșit-a din Hesbon Și Ar-Moabul, înghițit, A fost atunci. A mistuit Focul, orice locuitor Ce-a fost al înălțimilor Arnonului. Acum, vezi bine


Sihon, în față, ne-a ieșit, Chiar la Iahaț. L-am biruit,


De Chedemot, Iahaț, Mefat,


Să știți că zilele acele Se vor vădi nespus de rele. Atuncea, oamenii vor vrea Să moară, dar nu vor putea. Oricât de mult au s-o dorească, Moartea are să-i ocolească.


Sihon nu s-a-nvoit, de fel, Căci n-a crezut în Israel. Ba mai mult, oaste-a adunat Și la Iahaț s-a așezat, Gata să-nceapă un război Cu Israelul mai apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa