Isaia 15:2 - Biblia în versuri 2014

² La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Chiar și Dibon s-a dus la templu, pe înălțimi, ca să plângă. Pentru Nebo și pentru Medeba, geme Moabul. Toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Dibon vine la templu, pe înălțimi, ca să plângă. Locurile unde se lamentează Moab sunt Nebo și Medeba. Toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Báit și Dibón au urcat pe înălțimi ca să plângă; pe Nebó și la Madába, Moáb urlă. Toate capetele sunt chele și toate bărbile sunt rase.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² S‐au suit la Bait și la Dibon, la înălțimi, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo și pentru Medeba; pe toate capetele lor este chelie, orice barbă este tăiată.

Isaia 15:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 10:4

Hanun, atuncea, i-a-nhățat Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, doar pe jumătate; Și hainele le-au fost tăiate, Până la coapse, și-napoi – La David – i-a trimis apoi.

1 Cronici 19:4

Hanun, atuncea, i-a-nhățat, Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, iar pe jumătate Chiar hainele le-au fost tăiate, Până la brâu și înapoi I-a slobozit să plece-aspoi.

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Isaia 14:31

Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”

Isaia 15:3

Pe uliți – în cetăți și-n sate – De spaimă oameni-s cuprinși Și doar cu saci toți sunt încinși. Pe-acoperișuri și-n piețe Se pot zări doar triste fețe Care de plâns, topite sânt, Căci geme tot, pe-al lor pământ.

Isaia 16:12

Când tot Moabul se arată, Pe înălțimi urcând grăbit Și când intra-va obosit În sfântul său locaș în care Se va ruga pentru-ndurare, Nimica nu va căpăta Și în zadar va aștepta!”

Isaia 16:7

De-aceea, în această vreme, Moabul a ajuns a geme. Pentru Moab, cu toți se tem Și pentru a lui soartă gem. Să suspinați, adânc mâhniți, Când – la Chir-Hareset – priviți Și-asemeni când în el intrați Și pe-ale lui ruine stați.

Isaia 22:12

Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.

Isaia 3:24

Fi-va-n putoare prefăcut – Atunci – mirosul cel plăcut; Locul în cari brâul ședea, O frânghie are să-l ia. În loc de părul încrețit, Va fi un creștet pleșuvit. Unde o mantie a stat, Un sac strâmt fi-va așezat Și-n loc de frumusețe, are Să fie-un semn de înfierare.

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Ieremia 47:2

„Așa vorbește Domnul: „Iată, Din miazănoapte se arată Cum se ridică ape mari. Asemeni sunt râului cari Iese din matcă și se-ntinde Asupra țării și cuprinde Cetatea, înecând pe cei Ce sunt locuitori ai ei. Țipă cu toții, disperați, Și se bocesc, înspăimântați

Ieremia 47:5

În timpul care o să vie, Gaza, pleșuvă, o să fie. Ținutul Ascalonului Și restul din văile lui Are să piară!” „Până când, În a ta piele, ai de gând Ca tăieturi să-ți scrijelești, Ca să se vadă că jelești?”

Ieremia 48:1

Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!

Ieremia 48:18

„Pogoară-te, plină de jale Și din locașul slavei tale, Stai jos, pe un pământ uscat, Tu, cea care te-ai arătat A fi locuitoarea lui Și fiică a Dibonului! Pustiitorul a pornit – Acela ce a pustiit Moabul – iată-l dar, că vine Și te lovește și pe tine! Cetățile tale-ntărite, Cu toate, fi-vor nimicite!

Ieremia 48:31

Pentru Moab, gem și jelesc. Pentru cei care locuiesc În Chir-Hares, suflarea toată Numai suspine o să scoată.

Ieremia 48:35

Domnul a zis: „Iată, voiesc – Azi – cu Moabul s-o sfârșesc! Să-nchei cu cel ce se ducea Pe înălțimi și îi jertfea Tămâie unui dumnezeu, Pe care îl cinstea mereu.

Ieremia 49:3

„Hesbonule, gemi îngrozit, Căci Aiul este pustiit! Strigați voi, ale Rabei fiice, Iar al vost’ glas să se ridice Spre-naltul cerului! Strigați Și-n saci numai, să vă-mbrăcați! Bociți-vă, adânc oftând, Pe lângă ziduri alergând! Căci Malcom a ajuns să fie, Cu toți ai lui, dus în robie: Cu preoți și cu toți cei cari Sunt căpitanii lui cei mari!

Ieremia 7:29

„Să îți tunzi părul – de îndat’ – Ierusalime, și-aruncat Departe să îți fie-apoi. Pe înălțimi să mergeți voi Și-acolo faceți o cântare De jale și de supărare, Căci Domnul Se îndepărtează, Lepădând neamul ce cutează Să-L întărâte la mânie Și să ațâțe-a Lui urgie.

Езекиел 27:31

Ei capetele au să-și radă, Atuncea când au să te vadă Și au să afle ce-ai pățit. În saci doar, se vor fi-nvelit, Căci ei, în suflet, au s-adune Nespus de multă-amărăciune, Plângându-te, plini de-ntristare.

Езекиел 30:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Deschide-ți gura și vorbește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vă văietați cu toți, căci – iată – Nenorocită zi se-arată!

Езекиел 7:18

Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.

Levitic 13:40

Când unui om îi va cădea Părul, iar el va rămânea Pleșuv, să știți că e curat.

Levitic 21:5

În cap, preotul să nu-și facă, Nicicând, un loc pleșuv, chiar dacă Are un mort apropiat. De-asemeni, nu-și va fi tăiat Semne, în carne – să se vadă. Nici colțul bărbii, să nu-și radă.

Amos 8:10

Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”

Numeri 21:28

Un foc ieșit-a din Hesbon Și Ar-Moabul, înghițit, A fost atunci. A mistuit Focul, orice locuitor Ce-a fost al înălțimilor Arnonului. Acum, vezi bine

Numeri 21:30

Săgeți, am aruncat apoi, Asupră-le, în urmă, noi. Noi, începând de la Hesbon Și ajungând pân’ la Dibon, Totul în cale-am nimicit. Pân’ la Nofah, am pustiit, Cari un întreg ținut cuprinde – Pân’ la Medeba, se întinde.”

Numeri 32:3

„Noi am văzut că Atarot, Dibonul și Iazerul tot, Nimra, Eleale și Hesbon, Sebam și Nebo și Beon,

Numeri 32:38

Eleale, Nebo, Bal-Meon Și Sibma-n urmă. Ei, apoi, Le-au dăruit și nume noi, Cetăților ce le-au zidit.

Deuteronom 14:1

„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.

Deuteronom 34:1

Când cuvântarea și-a sfârșit, Moise, spre munte, a pornit. Din al Moabului ținut, El, peste Nebo, a trecut, Urcând pe coasta muntelui Din fața Ierihonului, Pe cel mai mare vârf aflat Pe coama lui, Pisga chemat. De-acolo, a privit în zare, Spre toată țara ‘ceea mare, Iar Dumnezeu i-a arătat, Al ei cuprins, în lung și-n lat: Din Galaad, ea începea Și-apoi, până la Dan, ținea;