Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 14:9 - Biblia în versuri 2014

9 N-au tihnă morți-n somnul lor, Căci locuința morților Se mișcă – de-un fior pătruns, Până-n adâncul ei ascuns – Să te primească, la sosire, Trezindu-i la a ta venire, Pe toți oameni-aceia cari, Peste pământ erau mai mari. Din somnul lor, vor fi sculați Ai neamurilor împărați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Locuința Morților de jos este stârnită să te întâmpine la sosire. Pentru tine ea trezește umbrele, pe toți conducătorii pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți împărații națiunilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Locuința morților de jos este provocată să te întâmpine la sosire. Iahve trezește sufletele morților ca să te salute. El îi trezește pe toți cei care au fost conducători ai pământului. Îi ridică de pe tronurile lor pe toți cei care au fost regi ai popoarelor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Șeólul de dedesubt se agită pentru tine ca să te întâmpine la venirea ta, umbrele se ridică împotriva ta; pe toate căpeteniile pământului îi fac să se ridice de pe tronurile lor, pe toți regii neamurilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Locuința morților se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Șeolul de desubt se mișcă pentru tine ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine a deșteptat umbrele, pe toți mai marii pământului; a sculat de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 14:9
5 Mawu Ofanana  

Pe calea vieții este dus Cel înțelept, mereu mai sus, Și e ferit al său picior De locuința morților – De acel loc primejdios Aflat în părțile de jos.


De-aceea, împotriva lor, Și locuința morților Își va deschide a ei gură Și-și va lărgi, peste măsură, Gâtlejul, ca să se pogoare În ea, tot ce avea sub soare Sionul: a lui măreție, Neprețuita-i bogăție Și lumea sa gălăgioasă, Veselă, mândră și făloasă.


„Grabnic, din Babilon, fugiți! De la Haldei, iute, ieșiți! Ca niște țapi, vă așezați În fruntea turmei și, plecați!


Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa