Isaia 14:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Vai ție! Vai, cum ai căzut Din cer, tu care-ai fost făcut Luceafărul strălucitor! Vai ție, fiu al zorilor! Vai ție, cum ai fost lovit Și la pământ ai fost trântit, Tu, care-ai fost biruitor Al tuturor neamurilor!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, cuceritor al națiunilor!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Vai, cum ai căzut din cer, – tu care ai fost luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost aruncat la pământ, tu cel care dominai popoarele!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, dominator al neamurilor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Cum ai căzut din cer, luceafărule, fiu al zorilor! Ești aruncat la pământ, tu, cel ce călcai popoarele!

Isaia 14:12 Mawu Ofanana

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Isaia 34:4

Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.

Ieremia 50:23

Vai, cum s-a rupt și s-a sfărmat Ciocanul ce a măcinat Întreg pământul! Negreșit, E Babilonul nimicit, În mijlocul neamurilor Și-al tuturor popoarelor!

Ieremia 51:53

Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Езекиел 26:17

Cu toții au găsit cu cale A-ți face-un cântec plin de jale Și zic: „Ajuns-ai nimicit Tu care fost-ai locuit De către oamenii cei care Știau călători pe mare! O vai, cetate întărită, Care pe mare-ai fost vestită, Pentru că fost-ai cunoscută Drept tare și foarte temută! Vai! Iată că au nimicit-o Cu toți cei care-au locuit-o Și care groază răspândeau În cei cari împrejur erau!

Obadia 1:4

Dar chiar dacă tu ai fi pus Precum e vulturul de sus, Dacă la cer te-ai fi urcat Și printre stele așezat Ți-ar fi fost cuibul, ne-ndoios, De-acolo, tot te-aruncam jos” – A glăsuit Domnul. „Cumva,

Luca 10:18

Iisus răspunse: „L-am văzut, Ca fulgerul, cum a căzut Satan, din cer. Ați căpătat

2 Petru 1:19

Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;

2 Petru 2:4

Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.

Revelația 2:28

Apoi, al dimineților Luceafăr, le va fi dat lor – Deci celor care împlinesc, Tot ceea ce Eu poruncesc.

Revelația 22:16

Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.

Revelația 8:10

Al treilea înger a venit Să sufle-n trâmbiță, grăbit. Când el din trâmbiță-a sunat, O mare stea s-a arătat, Arzând ca o făclie mare. Ea a căzut peste izvoare Și peste râuri, și-a lovit A treia parte, negreșit.

Revelația 9:1

„Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al cincilea A răsunat, eu am văzut, O mare stea, cum a căzut Peste pământ, din cer, de sus. Acesteia i s-a adus O cheie să o țină-n mână, Ca a Adâncului fântână Să poată a fi descuiată.