Isaia 14:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Dar Domnul va avea milă de Iacov, îl va alege din nou pe Israel și îl va așeza în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu Casa lui Iacov.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Dar Iahve va avea milă de Iacov. Îl va alege din nou pe Israel și îl va pune în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu urmașii lui Iacov.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Căci Domnul va avea milă de Iacób, îl va alege din nou pe Israél și-i va face să se odihnească în țara lor; străinii se vor alipi de ei și se vor asocia cu casa lui Iacób.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Căci Domnul va avea milă de Iacov și iarăși va alege pe Israel și‐i va așeza în odihnă în țara lor și străinul de loc se va însoți cu ei și se vor lipi de casa lui Iacov.

Isaia 14:1 Mawu Ofanana

Estera 8:17

Oriunde vestea ajungea, Doar bucurie le-aducea Iudeilor. Ei au făcut, Atunci, în orișice ținut – Și-asemeni în orice cetate – Multe ospețe-mbelșugate. Mulți oameni dintr-un alt popor Ai marii țări – de frica lor – Mărturiseau că sunt și ei De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.

Psalmi 102:13

Te vei scula de pe-al Tău tron, Ca să ai milă de Sion, Căci este vremea potrivită Pentru-ndurarea hărăzită,

Psalmi 102:14

Iar robii Tăi se dovedesc Că pietrele i le iubesc Și iată, milă le e până Și de-a Sionului țărână.

Psalmi 143:12

Doamne, în bunătatea-Ți mare, Să-i nimicești pe-aceia care Îmi sunt vrăjmași. Pierde-i pe cei Cari se vădesc dușmani ai mei. Dă-mi izbăvire, Domnul meu, Pentru că rob al Tău sunt eu!

Psalmi 98:3

El – de credincioșia Lui Și bunătatea cea pe care Față de Israel o are – Și-a amintit și a făcut Astfel încât a cunoscut Pământul și întreaga fire, Neprețuita-I mântuire.

Isaia 19:18

În vremea care va să vie, Doar cinci cetăți au să mai fie, În al Egiptului ținut, În care să se fi putut Vorbi în limba cea pe care Țara Canaanului o are. Dintre acestea, una – iată – „A nimicirii” e chemată!

Isaia 21:1

Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Isaia 27:6

În vremile ce au să vină, Iacov va prinde rădăcină, Iar Israel o să rodească Și-apoi are să odrăslească, Umplând fața pământului, În lung și-n lat, cu roada lui.

Isaia 41:8

Dar Tu Israel, rob al Meu, Tu Iacove, pe care, Eu Alesu-te-am, ca să te am, Căci ești sămânța lui Avram – Cel care, după cum se știe, Prieten bun, Îmi este Mie –

Isaia 41:9

Tu, cel pe care te-am chemat Din depărtări și te-am luat De la un capăt de pământ Și ți-am vorbit: „Stăpân îți sânt, Căci te-am luat drept rob al Meu Și nu am să te lepăd Eu!”,

Isaia 44:1

„Ascultă Iacov, rob al Meu, Israele, pe care Eu Alesu-te-am, precum am vrut!”

Isaia 45:14

„Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”

Isaia 47:1

„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Isaia 49:13

Te bucură tu, cerule! Fii vesel tu, pământule! Cu bucurie să săltați Voi, munților, și să strigați! Căci Domnul e îndurător Și-Și mângâie al Său popor. El are milă de cei care, Nenorociți, poporu-i are.”

Isaia 49:15

Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.

Isaia 49:25

„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.

Isaia 49:7

Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”

Isaia 54:3

Te vei întinde și vei sta Pe dreapta și spre stânga ta, Căci mulți – în număr – au să-ți fie Urmașii care au să-ți vie. Sămânța ta o să sporească Și neamuri o să cotropească. Cetățile – azi – pustiite, Ajunge-vor iar, locuite.

Isaia 55:7

Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”

Isaia 56:3

Străinii cari au să voiască, De Domnul să se alipească, Să nu zică: „Domnul, pe noi, Are-a ne despărți apoi, De-al său popor!”. De-asemenea, Nici famenul nu va avea Voie să zică: „M-am uitat Și văd că sunt un pom uscat!”,

Isaia 60:10

Ziduri, străini-au să-ți zidească, Iar împărați-au să-ți slujească. M-am mâniat și te-am lovit, Însă cu milă te-am primit.

Isaia 60:14

Picioarele. Fiii pe care Asupritorul tău îi are, Spre tine fi-vor îndreptați Și-n față îți vor sta plecați. Cei care te-au disprețuit Spre tine se vor fi grăbit. ‘Nainte-ți se vor aduna Și-n față-ți se vor închina. Vei fi, în gura orișicui, Drept o „Cetate-a Domnului”, „Sionul Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are”.

Isaia 66:20

Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.

Ieremia 16:15

Atuncea, se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar îi voi aduce Eu, În țara care a fost dată, Pentru ai lor părinți, odată.”

Ieremia 29:14

Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”

Ieremia 30:8

Atunci Eu – Domnul oștilor – Sfarm jugul cel apăsător, De pe-al său gât, căci rupe-voi Și legăturile apoi, Iar cei străini nu vor mai pune Alt jug pe el, spre a-l supune.

Ieremia 31:4

Am să te-așez din nou și – iată – Vei fi fecioara minunată A neamului lui Israel. Ai să te-mpodobești astfel – Iar – cu timpanele avute În vremile de mult trecute, Căci ai să fii iar, la mijloc, Când veselie e și joc.

Ieremia 50:33

Al nostru Domn a zis astfel: „Fiii ieșiți din Israel Și cei din Iuda sunt luați Și împreună-s apăsați. Aceia cari îi înrobesc I-au prins și nu-i mai slobozesc.

Ieremia 51:51

„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Езекиел 16:60

Însă, de legământul Meu, Am să-Mi aduc aminte Eu. De el, am să-Mi aduc aminte, Căci l-am făcut mai înainte, În vremea tinereții tale. Iată că am găsit cu cale, Alt legământ să fac cu tine, Care pe veșnicie ține.

Езекиел 47:22

Ca moștenire s-o-mpărțiți Și sorții să îi folosiți Pentru-a alege între voi Și între-acei străini apoi, Care-s aflați pe-al vost’ pământ Și în al vostru mijloc sânt, Având copii. Pe ei, să știți, Drept băștinași să îi priviți, Între copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are.

Zaharia 1:17

„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Luca 1:54

Și-a amintit de Israel – De robul său – de mila-I mare, Venindu-i în ajutorare,

Luca 2:32

Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”