Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 13:6 - Biblia în versuri 2014

6 Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Gemeți, căci ziua Domnului este aproape! Va veni ca o devastare din partea Celui Atotputernic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Jeliți-vă! Ziua lui Iahve este aproape. Ea va veni ca distrugere de la Cel Omnipotent.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Gemeți, căci se apropie ziua Domnului: ea vine ca o devastare de la Cel Atotputernic!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Gemeți, căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Urlați, căci ziua Domnului este aproape; va veni ca o dărăpănare de la Cel Atotputernic.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 13:6
39 Mawu Ofanana  

Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!


Peste puțină vreme, iată, Pedeapsa Mea va înceta. Nu voi mai fi-mpotriva ta Și-am să mă-ntorc să-i nimicesc Pe cei care te asupresc.”


„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”


Iată că ziua Domnului Lovește a pământului Față. E ziua de mânie! Nu mai e milă, doar urgie Aprinsă. Este un foc viu, Cari va preface-ntr-un pustiu Pământul, nimicind astfel Toți păcătoșii de pe el.


O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”


Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”


Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”


Căci Domnul este mâniat Pe neamuri și S-a arătat Plin de urgie, peste fire, Față de-ntreaga lor oștire. De-aceea, El le nimicește De tot, și le măcelărește.


Căci este-o zi de răzbunare, Un an al Domnului în care, Pentru Sion, Se războiește Și tuturor le răsplătește.


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


Acuma, ce voi face Eu, Când văd că tot poporul Meu A fost luat și, pot să zic Cum că luate e pe nimic? Asupritorii lui, văd bine Că Mă batjocoresc pe Mine Și plini apoi, de veselie, Scot chiote de bucurie. În fiecare zi, mereu, Batjocoresc Numele Meu.


Vestesc sosirea anului Al îndurării Domnului. Vestesc o zi de răzbunare A Dumnezeului pe care Noi Îl avem. Cei întristați, Acuma, fi-vor mângâiați.


Căci a venit ziua cea mare. Era o zi de răzbunare Și-un an anume pentru cei Cari sunt răscumpărați ai Mei.


„Ai Mei robi – iată – vor cânta, Căci inima le va sălta De veselie și plăcere, Iar voi striga-veți, de durere. În suflete, o s-o simțiți Și veți boci, adânc mâhniți, În duhurile voastre-apoi.


Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.


„Hesbonule, gemi îngrozit, Căci Aiul este pustiit! Strigați voi, ale Rabei fiice, Iar al vost’ glas să se ridice Spre-naltul cerului! Strigați Și-n saci numai, să vă-mbrăcați! Bociți-vă, adânc oftând, Pe lângă ziduri alergând! Căci Malcom a ajuns să fie, Cu toți ai lui, dus în robie: Cu preoți și cu toți cei cari Sunt căpitanii lui cei mari!


Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”


N-ați fost, zăgaz, spărturilor. De-asemeni, nu ați încercat, Cu zid, să fi înconjurat Voi, casele lui Israel, Ca să rămâneți tari, astfel, În mijlocul războiului, Când este ziua Domnului.


Te vaietă, în gura mare, Și strigă-apoi, cât poți de tare, Tu, fiu al omului, căci ea – Adică tocmai sabia – E pregătită să pornească, Pe-al Meu popor să îl lovească. Ea-i împotriva celor cari Sunt voievozi, fiind mai mari În Israel, pentru că ei Sunt dați drept pradă sabiei. Dat sabiei, alături lor, E și sărmanul Meu popor. De-aceea tu, când prorocești, Pe coapse ai să te lovești!


Acum, ascultă împărate, Și tâlcuirile ce-s date Ăstor cuvinte: „Numărat”, Să știi dar că a însemnat Că numărate îți sunt ție, Zilele tale de domnie. Căci Dumnezeul Cel de Sus, Capăt, domniei tale-a pus.


Din pricina aceasta, iar Se-nspăimântase Belșațar. Groaza care l-a stăpânit, La față l-a îngălbenit. Ai săi, văzându-l, au rămas Încremeniți și fără glas.


Înmărmuriți, plugarilor! Vă văietați, vierilor! Căci ale câmpului bucate, Pierdute-acuma, sunt, cu toate. Grâul este pierdut. La fel, Orzul este pierdut și el.


Vă-ncingeți dar preoți, și voi, Și cu amar plângeți apoi! Bociți voi, slujitori, pe care Altaru-n slujba sa îi are! Veniți toți, noaptea, ca să stați În strai de sac înfășurați, Voi cei cari Îl slujiți, mereu, Pe Cel ce-mi este Dumnezeu! Căci a-ncetat darul cel care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Din Casa Celui cari, mereu, Este al vostru Dumnezeu.


„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


Bețivilor, treziți-vă! Plângeți și văietați-vă Voi, băutori de vin, de-ndat’, Căci mustul vost’ a fost luat!


„Trâmbițe-n mâini, voi să luați! Din ele, în Sion, sunați! Sunați pe al Meu munte sfânt, Să tremure toți cei cari sânt În țară! Vine ziua Lui! E-aproape ziua Domnului!


Tunet, e glasul Domnului, Mergând în fața oștii Lui. Tabăra Lui e foarte mare. De-asemenea e foarte tare Acela care se vădește, Cuvântul, că îl împlinește. A Domnului zi se arată Mare a fi și-nfricoșată. Dar cine poate fi în stare Să suferă acea zi, oare?


Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.


Vai de cei care se vădesc Că, „ziua Domnului”, doresc! La ce vă așteptați voi, oare, De la a Domnului zi mare? Când acea zi are să vină, Beznă va fi ea, nu lumină.


Iată că vine peste fire A Domnului zi! De-mplinire, Aproape-i ziua Lui, căci are Ca să sosească-n grabă mare! Amarnică e ziua Lui Și-atunci plânsul viteazului O să se-audă, cu amar, Dintr-un hotar, în alt hotar.


„Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.


„Iată dar că se pregătește Și ziua Domnului sosește Și fi-va prada dobândită, În al tău mijloc împărțită.


‘Nainte însă ca să vie A Domnului zi, pe Ilie, Am să-l trimit în acel loc, Pentru că el Îmi e proroc. Deci până încă nu se-arată Ziua aceea-nfricoșată, La voi va trebui să vie Cel care e chemat Ilie.


„Acuma, seama să luați Voi toți, care sunteți bogați! Să plângeți, să vă tânguiți, Căci, în curând, veți fi loviți Și mari nenorociri apoi, Se vor abate, peste voi.


La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa