Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Această oaste, adunată, E dintr-o țară depărtată, Din marginea cerurilor. Astfel, Domnul oștirilor Și-uneltele mâniei Lui Lovesc fața pământului, Căci Domnul vrea să-l pedepsească Și are să îl nimicească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Ei vin dintr-o țară îndepărtată, de la marginea cerurilor. Domnul și uneltele mâniei Sale vin ca să distrugă întreaga țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ei vin dintr-o țară îndepărtată, de la marginea cerului. Iahve și uneltele mâniei Sale vin ca să distrugă întreaga țară.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Ei vin dintr-o țară îndepărtată, de la marginea cerurilor. Domnul și instrumentele mâniei lui vor nimici tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Ei vin dintr‐o țară depărtată, de la marginea cerurilor, Domnul și uneltele mâniei sale ca să strice toată țara.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 13:5
19 Mawu Ofanana  

Vai, cei viteji cum au căzut! Cum armele li s-au pierdut!”


„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!


Ațâț poporul Mezilor, Să meargă împotriva lor, Căci ei, argintul nu-l doresc Și nici la aur nu poftesc.


Iată că Domnul pustiește Țara – acum – și risipește Locuitorii locului.


„Du-te popor al meu. Vei sta, Ascuns în odăița ta. Încuie ușa după tine, Câteva clipe, cât va ține Mânia cea înfricoșată!


„Iată, vine din depărtare Numele Domnului Cel Mare! Aprinsă e mânia Lui, În timp ce limba Domnului E ca un foc mistuitor;


Căci Domnul este mâniat Pe neamuri și S-a arătat Plin de urgie, peste fire, Față de-ntreaga lor oștire. De-aceea, El le nimicește De tot, și le măcelărește.


Vă strângeți toți să ascultați, Iar apoi, seama, să luați. Cine-a vestit aceste toate? Cine, să le-mplinească, poate? Acel pe care îl iubește Domnul, acela împlinește Îndată, toată voia Lui, În contra Babilonului, Iar al său braț, necruțător, Peste-al Haldeilor popor, Plin de puteri se va lăsa Și greu are a-i apăsa.


Un steag ridică El, și toate Popoarele îndepărtate Vor auzi fluierul Lui. Din capătul pământului, Acestea vor porni, cu zor, Și iată-le că vin, ușor.


Atunci când aste lucruri, toate, Le veți vedea că-s întâmplate, În inimă o să simțiți Că bucurie-o să primiți, Iar oasele voastre vor prinde Putere, după cum se-ntinde Și crește iarba câmpului, Peste întinderile lui.” Domnul, față de-ai săi robi, are Să Își arate brațul tare, Însă vrăjmașii au să știe Ce va-nsemna a Lui urgie.


Domnul va șuiera atunci, Și-au să se strângă, de prin lunci – Îndată – roiul muștelor, Din capătul râurilor Egiptului, și-asemenea, Albine din Asiria.


Domnul deschis-a casa-n care Armele-Și ține la păstrare, Scoțând arma mâniei Lui. Asta-i lucrarea Domnului, A Celui ce-i stăpânitor Și Dumnezeu al oștilor, Lucrare care s-a făcut În al Haldeilor ținut.”


Un neam, din miazănoapte, vine Și împotriva lui se ține. El are să îi pustiască Țara și-o să i-o nimicească, Încât – în urmă – nimenea N-o să mai poată sta în ea: Nici oameni nu au să mai fie, Nici dobitoace n-au să vie, Căci va fugi orice suflare Din țară, căutând scăpare.”


Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.


„Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.


Strigătul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are, Abia mai poate să răzbată, Căci e-ntr-o țară-ndepărtată.” „Nu se mai află în Sion, Domnul, șezând pe al Său tron?” Nu mai e nici un împărat Cari în Sion este aflat?” „De ce-au stârnit a Mea mânie, Cu lucruri care nu-Mi plac Mie? De ce și-au făcut chip cioplit? Idoli străini, de ce-au slujit?”


Îmi voi vărsa a Mea urgie Și-i nimicesc, cu-a Mea mânie, Iar faptele ce le-au făcut, Asupră-le vor fi căzut. Așa va fi, cum am zis Eu, Cel ce sunt Domn și Dumnezeu.”


Va pune îngerii să sune, Din trâmbițe, ca să-i adune Pe toți care-s ai Lui aleși. Din patru vânturi, ei, culeși – Dintr-un capăt al cerului Și până-n cel’lalt cap al lui –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa