Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 13:18 - Biblia în versuri 2014

18 Cu arcuri, ei vor tăbărî Pe tineri și-i vor omorî, Căci milă n-au din partea lor, Nici roadele pântecelor, Pentru căci nici copilul n-are Să dobândească-a lor cruțare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri. De rodul pântecului nu vor avea milă, iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Arcurile lor îi vor penetra pe cei tineri. Nu vor avea milă (nici) de copiii sugari. Da, copiii nu vor găsi milă în ochii lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Arcurile lor îi vor doborî pe tineri și nu vor avea milă de rodul sânului: ochiul lor nu-i va cruța pe copii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Cu arcurile lor vor doborî pe tineri și vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruța pe copii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și arcurile lor vor doborî pe tineri și nu vor avea milă de rodul pântecelui. Ochiul lor nu va cruța pe copii.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 13:18
18 Mawu Ofanana  

Când Hazael l-a întrebat, „Oare de ce te-ai întristat? Pentru ce plânge domnul meu?”, El zise: „Pentru că știu eu, Cât rău va face Hazael, Copiilor lui Israel. Ai să zdrobești prorocii lor, Foc o să pui cetăților, Iar mamele însărcinate, De tine fi-vor spintecate


Atuncea, Domnul a trimis Haldeii care au ucis Pe tinerii ce i-au aflat. Pe nimenea nu au cruțat – Nici pe cei cari bătrâni erau Și nici pe cei ce se vădeau Că au ajuns îngârboviți, Cu perii capului albiți –


Fiii, mereu, s-au arătat O moștenire minunată Care de Domnul este dată. Astfel, rodul pântecului Răsplată e, din partea Lui


Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.


Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.


Țin arcurile încordate, Gata de luptă așezate. Săgețile ce sunt zvârlite Au vârfurile ascuțite. Precum e cremenea de tare, Așa-s copitele pe care Le au ai lor cai. Apoi – iată – Roțile carelor se-arată La fel precum o vijelie, Căci drept vârtejuri par să fie.


De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!


Săgețile din tolbă-i sânt Asemenea unui mormânt Deschis, iar cei ce le zvârlesc, Oameni viteji se dovedesc.


„De-aceea, tinerii lui, pradă, Pe uliți, morții, au să-i cadă” – Domnul a zis – „și pier apoi, Toți oamenii lui de război, Atunci când ziua ‘ceea vine.”


Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!


Prin tine, am sfărmat – la fel – Carul și cel ce sta în el. Prin tine, am mai sfărâmat Apoi, femeie și bărbat, Bătrân și tânăr totodată Și-asemenea băiat și fată.


De arc și scut sunt sprijiniți; Sunt fără milă și cumpliți. Pe cai puternici călăresc Și către tine se pornesc Să simți focul războiului, Tu, fiică a Sionului!”


De-aceea, ei nu vor avea Parte de îndurarea Mea. Nu voi avea milă de ei, Căci peste oamenii acei, Voi face ca să fi căzut Răul pe care l-au făcut.”


Că fiara ce a apărut A doua, a fi urs părea Și într-o rână ședea ea. Trei coaste, eu am mai văzut, În gura ei că a avut. În urmă, am mai auzit Un glas care i-a poruncit: „Scoală degrabă, și ascultă! Mănâncă de-acum, carne multă!”


Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”


Nimicitorul se pornește Către Ninive. Îți păzește Dar, cetățuia, chiar acum, Și bine ia seama, la drum! E vremea ca să te grăbești Și coapsele să-ți întărești! Strânge-ți puterea! Ține-o trează!…


Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa