Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 13:14 - Biblia în versuri 2014

14 Speriați atuncea, bunăoară, La fel ca și o căprioară Ori asemenea turmelor Rămase fără de păstor, Se va întoarce fiecare, La neamul pe care îl are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Asemenea unei gazele urmărite sau a unei turme fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul lui, fiecare va fugi în țara lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Se va întâmpla ca în cazul unei gazele urmărite sau al unei turme fără păstor. Fiecare se va întoarce la poporul lui și fiecare va fugi în țara lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Atunci, ca o căprioară urmărită și ca o turmă pe care nu este cine să o adune, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și va fi așa: ca o căprioară urmărită și ca o turmă pe care n‐o adună nimeni, fiecare se va întoarce la poporul său și fiecare va fugi în țara sa.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 13:14
13 Mawu Ofanana  

Mica, atunci, a cuvântat: „Iată că văd al tău popor, Ca turma fără de păstor. Îl văd, pe munte, risipit, Iar Domnul, astfel, a vorbit: „Nu au stăpân oameni-acei. Acasă, să se-ntoarcă ei.”


Când soarele a scăpătat, Prin tabără s-a tot strigat: „Să se întoarcă fiecare, Acum, la casa ce o are,


Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.


Căci iată, toți fugari-acei Fug dinaintea sabiei, De arcul care s-a-ncordat Și cari săgeți a aruncat. Fuge-a lor ceată-nspăimântată, De lupta cea înverșunată.


Așa va fi soarta pe care, Va-mpărtăși-o fiecare Dintre acei la cari mergeai Când întrebări tu le puneai. La fel va fi și cu acei Cu cari făceai negoț, căci ei Se risipesc precum un nor, Și n-au să-ți vină-n ajutor.”


Dar după ce vor fi-mpliniți Cei șaptezeci de ani, să știți Că Eu, pe cel care-i pe tron, Drept împărat în Babilon, Am să îl pedepsesc. La fel, Se va-ntâmpla cu neamu-acel Care acolo e aflat. Pe toți îi pedepsesc de-ndat’, Pentru nelegiuirea lor. Apoi, țara Haldeilor, O voi preface în ruină.


Din Babilon, să-i nimiciți Pe cei ce seamănă! Loviți Pe toți cei care se vădesc Că secera o mânuiesc, La vremea secerișului! De a nimicitorului Sabie-ntinsă, fiecare Să fugă, căutând scăpare, În țara-n care s-a născut, La neamul pe cari l-a avut.


„Voit-am ca să încercăm, Pe Babilon, să-l vindecăm, Însă el nu s-a vindecat! Să-l părăsim dar, de îndat’, Și fiecare dintre noi, În țara lui, să meargă-apoi, Căci iată că pedeapsa lui Atins-a-naltul cerului, Până la nori fiind urcată.”


Asculte cel ce-i așezat Peste Asiria-mpărat: Îți dorm păstorii – nu păzesc – Și-ai tăi viteji se odihnesc. În timpu-acesta – negreșit – Poporul tău e risipit Pe munți și nu va mai putea Ca să îl strângă nimenea.


Când a văzut, gloatele toate, În jurul Său stând adunate, I S-a făcut milă de ele, Căci în acele vremuri grele, Erau ca turma risipită Ce de păstori a fost lipsită.


Din luntre, ei au debarcat, Norodul i-a întâmpinat. Ca niște oi – fără păstor – Văzându-i, pe Învățător L-a-nvins mila: a vindecat Bolnavi, și-nvățături, a dat.


Așa precum sunt niște oi Ce s-au pierdut, ați fost și voi. Dar v-ați întors către Păstorul, Episcopul – Priveghetorul – Acela care se-ngrijește Și, sufletele, vă păzește.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa