Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 11:15 - Biblia în versuri 2014

15 Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Domnul va despărți golful mării Egiptului, Își va mișca mâna deasupra Râului, trimițând vântul Său arzător și îl va despărți în șapte pârâuri, făcând oamenii să-l treacă încălțați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Iahve va seca golful mării Egiptului. El Își va mișca mâna deasupra râului, trimițând vântul Său arzător; și îl va împărți în șapte ramificații. Astfel, oamenii vor putea să îl traverseze încălțați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Domnul va usca limba mării Egiptului, își va ridica mâna asupra Râului cu ardoarea suflării sale, îl va despica în șapte pâraie și va putea să fie trecut cu încălțămintea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Domnul va seca limba mării Egiptului, Își va ridica mâna asupra râului în mânia Lui, îl va împărți în șapte pâraie, așa că îl vor putea trece încălțați.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și Domnul va seca limba mării Egiptului și își va clătina mâna asupra Râului cu vântul său cel arzător și‐l va lovi în șapte pâraie și va face pe oameni să treacă peste el cu încălțămintea uscată.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 11:15
19 Mawu Ofanana  

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,


Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.


În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.


Ca o femeie o să fie Egiptul, când are să vie Timpul acela. Tremur mare, Îl va-ncerca pe fiecare, Când va vedea asupra lui, Brațul întins al Domnului.


Așa vorbește Domnul, care Croit-a un drum larg, pe mare Și o cărare-n ape cari Erau puternice și mari;


Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


În ziua ‘ceea, să se știe Că Dumnezeu are să vie Și cu un brici închiriat – De dincolo de Râu luat – Va rade întreg părul care Este pe cap și pe picioare. Ba chiar și barba va fi rasă, Când El, cu briciul, o să iasă. Cel care este așezat Peste Asiria-mpărat, O să-mplinească planul Lui Căci fi-va briciul Domnului.


De-aceea, peste-acest popor, Va fi trimis al apelor Șuvoi, din Râul Eufrat – Adică pe-acel împărat Cari în Asiria domnește. Peste popor, el năvălește Cu-ntreaga oaste ce o are Și cu puterea lui cea mare. El va ieși din albia În cari de obicei curgea Și pretutindenea, pe cale, Trece de malurile sale.


Ascultă și ia seama bine: Mare necaz am Eu pe tine Și pe-ale tale râuri. Eu, Pentru acest necaz al Meu – În vremile ce au să vie – Prefac Egiptul în pustie, De la Migdol chiar începând, Pân’ la Siena ajungând Și până la hotarul care Cu Etiopia îl are.


Apoi, canalurile lui Le voi seca, pentru că vreau, Celor răi, țara, să le-o dau. Țara am să o pustiesc Cu tot ceea ce-o să găsesc În ea, și chem în ajutor Doar mâinile străinilor. Așa va fi, căci – negreșit – Iată, Eu, Domnul, am vorbit!”


Căci prin strâmtoarea mărilor Are să treacă Israel. Atunci, o să lovească el, În valul mării și, de-ndat’, Adâncul Nil va fi uscat. Frântă va fi Asiria. Toiagul care cârmuia La Egipteni, peste-a lor țară, Atunci va trebui să piară.


Îngeru-al șaselea, și el, În urmă, a făcut la fel, Și, peste râul Eufrat, Al său potir și l-a vărsat. Atuncea, apa râului A dispărut, din matca lui. Deci albia a fost golită, Spre-a fi o cale pregătită Pentru-mpărați, căci, negreșit, Veni-vor de la Răsărit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa