Isaia 10:24 - Biblia în versuri 201424 Dar totuși, iată, Dumnezeu A zis așa: „Popor al Meu Cari în Sion ești așezat, Să nu te temi dar, niciodat’, De-Asirian; el te lovește Cu-a lui nuia și își rotește Toiagul pe deasupra ta, La fel după cum se purta Egiptu-n vremea-ndepărtată. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească24 De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor: „Poporul Meu, care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua și își înalță bățul împotriva ta, așa cum au făcut și egiptenii, Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201824 Stăpânul care se numește Iahve și care este Dumnezeul Armatelor, spune: «Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni când ei te bat cu nuiaua și își înalță bâta împotriva ta – așa cum au făcut și egiptenii – Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202024 De aceea, așa spune Domnul Dumnezeul Sabaót: „Nu te teme, poporul meu, locuitori ai Siónului, de Asíria! Aceasta te va lovi cu toiagul și va ridica împotriva ta nuiaua în același fel ca Egiptul. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu24 Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193124 De aceea așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Nu te teme, poporul meu, care locuiești în Sion, de Asirian. El te va lovi cu toiag și va ridica bățul său asupra ta în felul Egiptului. Onani mutuwo |
Pe logofeții ce-i aveau Evreii – care se trăgeau Din rândul lor – chiar i-au bătut Ispravnicii, căci n-au putut Să își sfârșească lucrul lor. „De ce nu vreți, leneșilor – Țipau mereu – „ca să lucrați, Ca înainte?! De ce stați, Când nici azi, nu ați isprăvit, Ceea ce trebuia-mplinit Încă de ieri? De ce, acum, Nu faceți cărămizi, precum, Mai înainte, ați făcut, S-atingeți numărul cerut?”
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.