Isaia 10:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Averile popoarelor, Ca pe un cuib, le-am apucat. Cu ușurință le-am luat, Precum strângi ouăle vădite A fi în cuiburi părăsite. Așa am strâns pământul care E-n stăpânirea mea cea tare, Și nimenea n-a îndrăznit, Vreo aripă, să fi clintit Sau ciocul să și-l semețească În contră-mi, ca să ciripească.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Mâna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăția popoarelor. Ca unul care adună ouăle uitate, așa am adunat tot pământul și nimeni n-a mișcat vreo aripă, n-a deschis gura, nici n-a ciripit!»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Am găsit cu mâna mea bogăția popoarelor exact cum aș fi găsit un cuib (de păsări)! Am adunat tot pământul ca unul care adună ouăle uitate; și nimeni nu a mișcat vreo aripă, nu a deschis gura și nici nu a ciripit!’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ ca la un cuib a ajuns mâna mea la bogățiile popoarelor și cum strânge cineva ouăle părăsite, așa am strâns eu tot pământul și nu a fost nimeni care să bată din aripi sau să-și deschidă gura și să ciripească.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ și mâna mea a ajuns ca pe un cuib, bogăția popoarelor, și cum strânge cineva ouăle părăsite, așa am strâns eu tot pământul și n‐a fost nimeni care să bată din aripă, sau să‐și deschidă gura sau să cârâiască.

Isaia 10:14 Mawu Ofanana

2 Cronici 32:13

Nu este cunoscut la voi, Tot ceea ce le-am făcut noi – Părinții mei, iar apoi eu – Popoarelor din jurul meu? Nu știți că dumnezeii lor – Adică ai popoarelor – N-au putut, sprijin, să le dea, Spre a-i scăpa din mâna mea?

Iov 31:25

Din pricina averii care Atât de mult mi s-a sporit –

Proverbe 18:12

Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.

Isaia 14:6

Cel care, în urgia lui, Popoarele pământului Le-a tot lovit peste obraz – Mereu, și nu le-a dat răgaz – E prigonit, fără cruțare. E prigonit acela care, Popoarele pământului Le supunea-n mânia lui.

Isaia 37:25

Izvoare, precum mi-am dorit, Eu am săpat și am băut. În urmă, când voi fi trecut Prin țara Egiptenilor, Sub tălpile picioarelor Seca-voi râurile care Pământu-acela-ntins le are.”

Isaia 5:8

Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Езекиел 35:13

În contra Mea, voi v-ați fălit Și vorbele vi le-ați sporit Față de Mine. Am aflat! Am auzit ce-ați cuvântat!”

Obadia 1:4

Dar chiar dacă tu ai fi pus Precum e vulturul de sus, Dacă la cer te-ai fi urcat Și printre stele așezat Ți-ar fi fost cuibul, ne-ndoios, De-acolo, tot te-aruncam jos” – A glăsuit Domnul. „Cumva,

Nahum 2:9

Argintul, să îl jefuiți! Aurul tot, să îl răpiți! Iată, comori nenumărate Și lucruri scumpe sunt aflate În acel loc, cum nu mai sânt Alte asemeni pe pământ!