Isaia 1:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Fiica Sionului este părăsită, ca o colibă în vie, ca un adăpost pe un teren cu castraveți, ca o cetate asediată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Fiica Sionului este abandonată ca o colibă în vie, ca un adăpost într-un câmp de castraveți, ca un oraș asediat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Fiica Siónului a rămas ca o colibă în vie, ca un bordei într-un câmp de pepeni, ca o cetate asediată.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și fata Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într‐un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.

Isaia 1:8 Mawu Ofanana

Iov 27:18

Casa îi e asemănată Cu cea de molie-nălțată, Cu o colibă prăpădită, De un străjer alcătuită.

Psalmi 9:14

S-aduc laude Domnului La porțile Sionului, Și să mă bucur, ne-ncetat, De mântuirea ce mi-ai dat.

Isaia 1:7

Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

Isaia 1:9

Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.

Isaia 10:32

La Nob, o zi – de stat – mai are Și face semn de-amenințare Spre muntele Sionului Și-apoi Ierusalimului.

Isaia 29:3

Cetate, vei fi-mpresurată Din toate părțile, deodată, Căci Eu am să te înconjor Cu cetele străjerilor Și șanțuri de-apărare-apoi, În contra ta, ridica-voi.

Isaia 30:17

O mie, veți fugi speriați, De-un singur om amenințați. Când cinci inși se vor înălța Și când vă vor amenința, Cu toții veți fugi apoi, Până când veți rămânea voi, Asemenea unui stâlp care Se află pe un munte mare, Sau asemenea steagului Aflat pe coama dealului.”

Isaia 37:22

Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.

Isaia 37:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele pe cari le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea, eu acum gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Isaia 4:4

După ce Domnul o să spele Necurățiile acele Ale fiicei Sionului, Iar al Ierusalimului Ținut ajunge curățat De sângele ce s-a vărsat – Cu duhul judecăților, Precum și-al nimicirilor –

Isaia 49:21

Când aste le vei fi văzut, Vei zice: „Cine i-a născut? Stearpă, fără copii eram Și izgonită mă găseam. Soartă de roabă am avut Dar cine, oare, i-a crescut? Eu singură, doar, am rămas. Unde erau, în acel ceas?”

Isaia 62:11

Iată ceea ce a vestit Domnul, atunci când a vorbit S-audă tot pământul Lui: „Spuneți fiicei Sionului: „Iată, al tău Mântuitor Vine purtat pe-aripi de nor. Iată, cu El se află plata Și-n fața Lui merge răsplata.

Isaia 8:8

În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”

Ieremia 4:17

Asemeni sunt ca și acei Care stau pază, pe ogor. Înconjurat de ceata lor Ierusalimul s-a vădit, Pentru că el s-a răzvrătit În contra Mea” – Domnul a zis.

Ieremia 6:2

Pe cea frumoasă, subțirică, Ce-i e, Sionului, drept fiică, Nenorociri se prăvălesc Și-ndată ele-o nimicesc!

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Plângerile 2:6

Ca pe-o grădină-a pustiit Cortul cel sfânt. I-a nimicit Locul pe care-l folosea Când adunările-și ținea. Domnu-a făcut de s-a uitat Până și ziua de Sabat Și sărbătorile vestite, Cari, în Sion, sunt prăznuite. Domnu-n năpraznica-I mânie A lepădat, plin de furie, Pe preot și pe împărat.

Zaharia 2:10

Fiica Sionului să vie, Să chiuie de bucurie, Căci în al ei mijloc voiesc – De-acuma – Eu să locuiesc!”

Zaharia 9:9

Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!

Ioan 12:15

„Fiica Sionului n-ai teamă, Când Împăratul tău te cheamă. Pe-al măgăriței mânz, la tine, Călare – El – acuma, vine.”