Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 1:30 - Biblia în versuri 2014

30 Veți fi ca terebintul care S-a ofilit și frunze n-are; Ca o grădină părăsită Care, de apă, e lipsită;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Veți fi ca un stejar ale cărui frunze se usucă și ca o grădină fără apă!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Căci veți fi ca un stejar cu frunze veștejite, ca o grădină care nu are apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Căci veți fi ca un terebint a cărui frunză se veștejește și ca o grădină care n‐are apă.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 1:30
11 Mawu Ofanana  

Avram, în țară, a intrat Și la Sihem s-a așezat, În locul ce i-a fost vestit, Stejarul lui More numit; Doar Canaaniți erau în țară.


Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”


De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,


Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.


Și toți copacii câmpului Vor ști că Eu sunt Domnul, care Am pogorât copacul mare Care fusese înălțat Și îl ridic pe cel uscat. Copacul verde, negreșit, De Mine fost-a ofilit. Pe cel uscat am să-l trezesc, Căci iarăși am să-l înverzesc, Pentru că Domnul a vorbit, Iar ce a spus va fi-mplinit.”


Acel smochin pipernicit, Crescând chiar lângă drumul lor, S-au bucurat, sperând că vor Găsi vreo fructă, de mâncat. Dar n-au găsit. L-a blestemat, Atunci, pe-acel smochin, Iisus: „În veci, să nu ai rod!” – i-a spus. Pe loc, smochinul s-a uscat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa