Isaia 1:3 - Biblia în versuri 2014

³ Boul își știe – negreșit – Stăpânul care îl hrănește. La fel, măgarul se vădește, Că își cunoaște-al său stăpân Și ieslea-n care-i pune fân. Dar Israel, precum văd bine, Nu Mă cunoaște, căci nu ține Seamă de ceea ce i-am spus, De legile pe cari le-am pus.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe să recunoască ieslea stăpânului lui; dar Israel nu (Mă) (re)cunoaște. Poporul Meu nu (Mă) înțelege!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Boul își cunoaște proprietarul și măgarul, ieslea stăpânului său; Israél, însă, nu cunoaște, poporul meu nu înțelege”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Boul cunoaște pe stăpânul său și măgarul ieslea domnului său: dar Israel nu cunoaște, poporul meu n‐are pricepere.

Isaia 1:3 Mawu Ofanana

Psalmi 94:8

Dar învățați odată minte, Nebunilor! Când o să știți Și voi să vă înțelepțiți?

Proverbe 28:5

Omul cel rău – la rău dedat – Nu va-nțelege niciodat’, Ce este drept; dar acel care Îl caută pe Domnul, are – Mereu – totul, să înțeleagă.

Proverbe 6:6

Cel leneș meargă la furnică Și chiar dacă-i atât de mică, Cărarea să i-o urmărească Și astfel să se-nțelepțească.

Isaia 27:11

Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.

Isaia 42:20

Cu toate că multe-ai văzut, Seamă de ele, n-ai ținut Urechi deschise ai vădit, Însă nimic n-ai auzit.

Isaia 44:18

Ei de pricepere-s lipsiți Și nu-nțeleg. Le sunt lipiți Ochii, să nu poată să vadă, Și inima, ca să nu creadă Și să nu poată a alege Ce trebuie a înțelege.

Isaia 5:12

Harfa și alăuta sânt Ai lor tovarăși, pe pământ. Timpana, flautul – și el – Îi întovărășesc la fel, Cântând la ale lor ospețe. De ale Domnului povețe Și de lucrarea Lui, n-au teamă, Nicicând, căci nu le iau în seamă.

Isaia 5:13

Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.

Isaia 56:11

Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.

Ieremia 10:14

Atunci, a omului știință Și-arată a ei neputință, Iar omul – precum și-al său rost – Se vede cât este de prost. Cel care argintar se ține, Dat e atuncea de rușine, Cu chipul ce și l-a cioplit, Că orice idol – negreșit – Numai minciună se vădește Căci viața nu-l însuflețește.

Ieremia 10:8

Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință!

Ieremia 35:16

În schimb, fiii lui Ionadab – Cel ce-i feciorul lui Recab – Au împlinit cu scumpătate, Poruncile ce le-au fost date De către tatăl lor, mereu. Iată că doar poporul Meu, Să Mă asculte, n-a voit!”

Ieremia 4:22

„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”

Ieremia 50:6

„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.

Ieremia 8:7

Și cocostârcu-a arătat Că își cunoaște vremea lui, Privind la fața cerului. La fel este cu turtureaua, Cocorul și cu rânduneaua, Căci își păzesc, stăruitor – Mereu – vremea venirii lor. Numai poporul Domnului Nu vrea să știe Legea Lui!”

Езекиел 16:30

Ce slăbiciune ai avut, De inimă, de ai făcut Toate aceste lucruri rele – Precum ibovnicele-acele Cari la curvie s-au dedat –

Daniel 9:11

Legea pe care Tu ai dat-o, Tot Israelul a călcat-o Și astfel el s-a abătut Din calea Ta, căci nu a vrut Să Îți dea Ție ascultare. Tocmai de-aceea – drept urmare – Blestemele ce au fost zise Și jurămintele ce-s scrise În a lui Moise lege – dată De Dumnezeu – acuma, iată, Asupra noastră au venit Și fără milă ne-au lovit, Căci am păcătuit mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.

Osea 2:8

N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.

Matei 13:19

Cuvântul cari o să vorbească De-mpărăția cea Cerească, Dacă de-un om e auzit, Ne-nțelegându-L, negreșit, De diavol, îi va fi luat, Iar omul e asemănat Cu boabele de lângă drum.

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

2 Petru 3:5

Nu vor să știe, înadins, Că al pământului cuprins – Și cerurile, bunăoară – Scoase au fost, odinioară, Din ape, prin acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.